Cultura de masă în „Epoca de Aur” – Cîntarea României & Cenaclul Flacăra

producător: PostModernism Museum

spațiu desfășurare: Muzeul Municipiului Bucureşti – Muzeul Nicolae Minovici, Str. Dr Minovici Nicolae nr. 1

curator: Cosmin Nasui,

cercetători: Cristian Vasile, istoric, Ion Bogdan Lefter, istoric literar, Doru Ionescu, muzicolog, jurnalist senior la TVR, Andrei Bălbărău, Muzeul Cineastului Amator

manager proiect: Oana Nasui

În perioada comunistă, cultura de masă din România, cu destinația ei specifică, a avut parte de un program politic fiind utliizată din plin din punct de vedere ideologic.

Comunismul înțelegea cultura, în sens generic, ca un fenomen de masă specific clasei muncitoare, definită ca și „cultură a proletariatului”. Cu atât mai interesante sunt cercetările asupra acestor fenomene culturale și sociale care au concentrat și propagat în mentalul colectiv modele care sunt și astăzi parte din societate.

În perioada comunistă, cultura de masă din România, cu destinația ei specifică, a avut parte de un program politic fiind utliizată din plin din punct de vedere ideologic.

Comunismul înțelegea cultura, în sens generic, ca un fenomen de masă specific clasei muncitoare, definită ca și „cultură a proletariatului” (pe de-o parte opusă culturii „elitelor”, pe de alta fiind o problemă a formei de răspândire prin participarea activă a maselor). Cu atât mai interesante sunt cercetările asupra acestor fenomene culturale și sociale care au concentrat și propagat în mentalul colectiv modele care sunt și astăzi parte din societate. „Cultura de masă, în măsura în care menținem această expresie devenită tautologică, devine tot mai mult cultură pur și simplu, generalizată social, atât în largime, ca sferă de cuprindere, cât și în adâncime, ca forță spirituală de îmbogâțire, de transformare și mobilizare a conștiințelor”[1]

 

Cultura ideologiei

„O temă de mare actualitate, pentru că e o realitate actuală – activitatea cultural-educativă de masă și conducerea ei științifică. Masele – masele populare, în accepțiunea largă a cuvântului – au avut întotdeauna o cultură a lor, cu plusurile și cu minusurile ei, exprimată în folclor. Acum însă nu de o astfel de cultură e vorba, în primul rând, ci de una nouă, la nivelul științei și tehnicii moderne.”[2]

„În ultimii ani, în special ca urmare a hotârârilor plenarei C.C. al P.C.R. din noiembrie 1971, care a analizat activitatea ideologică și de educație socialistă a maselor, s-a trecut la reexaminarea critică a modului de a concepe, organiza și conduce activitatea cultural-educativă de masă.”[3]

„Conducerea științifică a activității cultural-educative de masă este posibilă întrucât: scopul și obiectivele educației socialiste a maselor prin cultură stabilite cu claritate pentru fiecare etapă a dezvoltării societății românești; activitatea cultural-educativă este preponderent instituționalizată; există o bază materială și de cadre adecvată pentru acerastă activitate”[4] Activiștii culturali sunt mediatorii care facilitează creearea cadrului cultural și al relațiilor interumane, cei care transformă non-publicul în public  al activităților culturale. Circuitul complex al ideologizării cuprinde: comenzi de for public ale artiștilor, acordarea de premii precum Artist Emerit, Artist al Poporului, merite culturale sau premii ale UAP. Monumentele devin locuri pentru depunderea coranelor, pentru omagieri publice, evenimente pionierești etc.  Apoi intră în circuitul culturii vizuale ca repere ale mentalului colectiv, ale identității naționale.

De la ideologizarea culturii la cultură a ideologiei. Artiștii nu mai semnează lucrările atunci când sunt reproduse pe primele pagini ale revistelor și ziarelor iar stilistica Epocii de Aur reușește să uniformizeze stilul oficial de reprezentare.

Programe și publicații precum: „Indreptarul Instructorului Brigăzii Artistice de Agitație”, Comitetul de Stat pentru Cultură și Artă, 1963, „Programe de brigăzi artistice de agitație, Fapte vii”, Comitetul de Stat pentru Cultură și Artă, 1964, publicații precum „Cultura poporului”, „Îndrumătorul cultural” „Educație pionierească” dar și multe altele, pregătesc și sunt reorganizate mai apoi în festivaluri precum Cîntarea României și Cenaclul Flacăra.

„Erau personaje care au jucat un rol important în epocă cum era Nicușor Ceaușescu care era stăpân pe Costinești pe tinerețea lui și pe tineretul Constineștiului. În jurul persoanei lui, în jurul lui Adrian Păunescu se creease un mit.” – Doina Papp, critic și istoric de teatru[5]

„Ceea ce strângea publicul și culegea apalauzele amfiteatrului nu era textul ci mai ales subtextul”.

„Cea mai frumoasă perioadă a fost între anii 1985-1990, la Costineşti, înainte de Iliescu. Era singurul loc de libertate din România. Era o nebunie, o staţiune proaspăt făcută, pe vremea vestitului Nicu Ceauşescu. Pe vremea respectivă, să vezi o instalaţie adusă din SUA sau un microfon era ceva uimitor. Vreau să se înţeleagă că atunci nimic nu ieşea din ţară, nimic nu intra. Era un fel de Coreea de Nord. De fapt, modelul ăsta a fost. Noi în `89 am participat la Festivalul Mondial al Tineretului din Coreea de Nord şi l-am văzut pe bunicul lui Kim Jong-un, Kim Ir-sen, care a inventat tot ce urma să se întâmple în România. Ceauşescu era mare fan Coreea de Nord. Cam 100.000 de coreeni studiau aici. Am văzut ceea ce urma să se întâmple în România dacă învingea comunismul: cantine de bloc, bani nu aveau – ei nu ştiau să umble cu banii –, securitate, comunism, totul pe faţă. Plus, o chestie care pe noi ne-a marcat: dimineaţa, pentru că noi nu aveam somn din cauza schimbării de fus orar, vedeam şiruri de camioane. Câte o mie de camioane de oameni plecau  în tăcere din oraş. La muncă, la orez…îi duceau afară ca să nu-i vedem. Ei erau oamenii care nu dădeau bine. Acolo s-au pus bazele revoluţiei din România. O să ziceţi că sunt nebun. Nu sunt. Acolo erau toţi, de la Isărescu, Adrian Năstase, soţia lui Petre Roman. Erau acolo toţi cei care ne-au condus după aceea, prin reprezentanţi sau direct. La un moment dat am auzit chiar că coreeni s-au cam supărat şi au zis „Băi, aţi venit aici să vorbiţi? Voi nu ştiţi că noi suntem prieteni, dar trebuie să vă raportăm? Chiar aici v-aţi găsit voi să vorbiţi?“. În fine, se ştia că ceva se va întâmpla.”[6]

Cenaclul Flarăra

„• Cenaclul Flacăra a fost cea mai puternică mișcare de cultură tânără și nonconformistă din Europa de Est (unii spun că nu numai din acest spațiu!) în perioada 1973-1985. A fost interzis de autorități, pentru că promova libertatea, cultura și gândirea neîngrădită, prin muzică, versuri și dialog, opunându-se cenzurii și dogmelor epocii totalitare. În primii 12 ani de activitate, au avut loc 1615 manifestări cu peste 6 milioane de spectatori. După reînființare, între 1990 și 2010, au mai avut loc peste 1000 de manifestări.

  • Pe scena Cenaclului s-au lansat ori și-au consolidat cariera: Cantautori, unii dintre ei nume de vârf ale muzicii folk, rock și din alte genuri, ca: Tudor Gheorghe, Mircea Vintilă, Vali Sterian, Dan Andrei Aldea, Vasile Şeicaru, Ducu Bertzi, Tatiana Stepa, Dumitru Fărcaşu, Marcela Saftiuc, Gil Ioniţă, Anda Călugăreanu, Dorin Liviu Zaharia, Mircea Florian, Ion Zubaşcu, Valeriu Penişoară, Alexandru Zărnescu, Horia Stoicanu, Gil Dobrică, Maria Nagy, Gheorghe Gheorghiu, Maria Dragomiroiu, Emilian Onciu, Octavian Bud, Nica Zaharia, Ioan Gyuri Pascu, Angelica Stoican, Mădălina Manole; Trupe rock: Phoenix, Iris, Voltaj, Holograf, Sfinx, Mondial, Pro Musica, Metropol, Krypton, Celelalte cuvinte, Roşu şi Negru, Catena, Totuşi…; Grupuri folk: Partaj (Tatiana Stepa, Magda Puskas), Flacăra Folk 73, Canon, Folk T…; Umoriști: Divertis, Mesaj, Reflex Flacăra…; Coruri: Madrigal, Song, Preludiu, Voces Primavera, Doina al Armatei, Rapsodia Română, Finteuşu Mare, Bocsig, Hideaga…
  • La Cenaclu, au fost prezenți mari scriitori, actori, regizori: Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ioan Alexandru, Florian Pittiş, Amza Pellea, Radu Beligan, Florin Piersic, Ştefan Iordache, Mihail Stan, Horaţiu Mălăele, Florin Zamfirescu, Leopoldina Bălănuţă, Virgil Ogăşanu, Ovidiu Iuliu Moldovan, Valeria Seciu, Irina Petrescu, Ion Besoiu, Octavian Cotescu, Mitică Popescu, Silvia Popovici, Ilinca Tomoroveanu, Rodica Mandache, Adam Erzsebet, Rozina Cambos, Mircea Diaconu, Gelu Colceag, Ion Marinescu, George Mihăiţă, Cornel Diaconu, Dumitru Moroşanu…; mari sportivi: Ilie Năstase, Nadia Comăneci, Nicolae Dobrin, Mircea Lucescu, Ilie Balaci, Ion Ţiriac, Virginia Ruzici, Margareta Mureşan, echipele de fotbal Universitatea Craiova, Rapid, Poli Timişoara…
  • În total, la cele peste 2000 de manifestări, care au avut loc între 1973 şi 2010, au participat peste 7 milioane de spectatori.
  • Pe scena Cenaclului, Adrian Păunescu a afirmat pentru prima oară în România, încă din 1983, că 1 Decembrie 1918 este adevărata zi naţională a poporului român.
  • La Cenaclu – manifestare multiculturală în sprijinul păcii și bunei înțelegeri – s-a cântat şi s-a recitat în română, engleză, franceză, rusă, spaniolă, italiană, greacă, turcă, maghiară, germană, ebraică, arabă, tătară, dialect aromân, idiş, japoneză, chineză, sârbo-croată, ţigănească, poloneză…
  • De-a lungul manifestărilor, Adrian Păunescu a primit pe scenă circa o jumătate de milion de bilețele de la spectatori, în care se exprimau cele mai diverse opţiuni artistice, sociale, politice și sportive.
  • În total, manifestările Cenaclului au durat aproximativ 10.000 de ore, adică o medie de circa cinci ore pentru o manifestare. Recordul de durată s-a consemnat la Galaţi, la Gala 1000, în iulie 1983, când spectacolul a început la ora 18 şi s-a încheiat dimineaţa la ora 7.
  • În drumurile sale prin ţară, Cenaclul a străbătut sute de mii de kilometri, cu automobilul, autocarul, camionul, TIR-ul, microbuzul, tractorul, trenul, avionul, motocicleta, bicicleta, vaporul…
  • Cenaclul Flacăra a avut chiar și o echipă de fotbal care a disputat, de-a lungul celor circa 10 ani de activitate, peste o sută de partide, cu diverse echipe din ţară, nefiind niciodată înfrântă.
  • La Cenaclul Flacăra s-au scris, s-au lansat sau au devenit celebre cântece și refrene ca: „Doamne, ocrotește-i pe români”, „Rugă pentru părinți”, „Viața noastră unde e?” „Și totuși există iubire”, „Treceți, batalioane române, Carpații”, „Cu căciulile pe frunte”, „Cozma Răcoare”, „Trăiască România”, „O lume de douăzeci de ani”, „Nu uita că ești român”, „Doamne, vino, Doamne”, „Odată am ucis o vrabie”, „Oameni de zăpadă”, „Tu Ardeal”, „Ridică-te, Ștefane, și vezi-ți fiii”, „La adio tu”, „Puștoaica”, „Oltenia, eterna Terra Nova”, „Te salut, generație în blugi”, „Copaci fără pădure”, „Niciodată să nu uităm de cei mai triști ca noi”, „Rău mă dor ochii mă dor”, „Nu uita că ești român”, „Aruncarea în valuri”, „Broasca țestoasă”,„Trenul fără naș”, „La o cană cu vin”, „Nebun de alb”, „La margini te chem” și multe altele.

(Andrei Păunescu, „Istoria Cenaclului Flacăra”, Fragment din descrierea evenimentului “Remember Cenaclul Flacăra − Adrian Păunescu”)

 

Andrei Păunescu, fiul lui Adrian Păunescu și organizatorul spectacolului itinerant “Remember Cenaclul Flacăra” răspunde recent unui interviu: „− Dacă, între 1973-1985, Cenaclul a avut 6 milioane de spectatori, câți ați spune că a avut după 1990?

− Da, e o cifră consemnată în cronicile vremii. A fost cel mai mare fenomen al culturii naționale, probabil dintotdeauna. Din 1990 și până acum n-a fost atât de mare audiența ca înainte, dar apreciem că în jurul a un milion de spectatori, în peste 1.000 de spectacole.”[7]

 

Cristian VASILE va trata formulele organizatorice/ instituționale care au premers fenomenul Cîntarea României, fiind exploatate și perfecționate după 1976 de regimul Ceaușescu. El va documenta caracteristici importante ale mișcării artistice de amatori și ale fenomenului Cîntarea României prin apelul la documentele aflate la Arhivele Naționale [fondul CC al PCR – Secția propagandă și Agitație]. În ceea ce privește Cenaclul Flacara, C.V. va aborda elemente din biografia politică și intelectuală a lui Adrian Păunescu, animatorul Cenaclului, așa cum reies din sursele deschise și din dosarele întocmite de organele de securitate în cadrul urmăririi informative.

[1] Al. Tănase, Conceptul de cultură de masă și semnificația lui actuală. În „Educația adulților. Cercetare științifică și acțiune culturală”, București C.S.C.A., 1968, pg. 64

[2] Prefață Stanciu Stoian, membru corespondent al Academiei RSR, la Ioan Jinga, „Cultura de masă”, editura științifică și enciclopedică, 1975, pg 5

[3] Ioan Jinga, „Cultura de masă”, editura științifică și enciclopedică, 1975, pg. 11

[4] Ioan Jinga, „Cultura de masă”, editura științifică și enciclopedică, 1975, pg. 13

[5] „FENOMENUL HOP”, Documentarul Galei Tânărului Actor HOP, ediția 2014, Costinești (52 min, HD), Produs de Casa de producție TVR şi UNITER

[6] Lizeta Oprea, INTERVIU Dan Bittman: „În ’89 eram la un festival în Coreea de Nord. Acolo erau toţi cei care ne-au condus apoi, acolo s-au pus bazele Revoluţiei din România“, 18 septembrie 2018 https://adevarul.ro/entertainment/celebritati/interviu-dan-bittman-In-89-festival-coreea-nord-erau-cei-ne-au-condus-apoi-s-au-pus-bazele-revolutiei-romania-1_5ba00433df52022f758ba1b1/index.html Accesat 23 septembrie 2018

[7] PressOne, Bianca Felseghi, 18.04.2018, De Centenar, Ministerul Culturii relansează Cenaclul Flacăra https://pressone.ro/de-centenar-ministerul-culturii-relanseaza-cenaclul-flacara/