n. 2 mai 1893, Galaţi – m. 18 mai 1962, închisoarea Gherla

pictor

A fost arestat la 4 octombrie 1960 și condamnat prin sentința nr. 146/1961 a Tribunalului Militar București la 5 ani închisoare corecțională pentru „uneltire contra ordinii sociale”

Închis la Jilava de unde este transferat la spitalul penitenciar Văcărești, în iunie 1961.

În aprilie 1962 este transferat la închisoarea Gherla, unde va muri la scurt timp, la 18 mai 1962.

sursa: https://www.memorialsighet.ro/gheorghe-catargi/


„Jilava, martie 1962
Pictorul George Catargi, miniaturistul, este un extraordinar povestitor – şi are ce povesti. Născut la Reni, a cunoscut viaţa sibarită pe care o duceau moşierii ţinutului înainte de 1914, aveau un club al lor, constituit după regulele şi tabieturile celor din Londra: se îmbrăcau la Paris; numai lenjeria de corp nu şi-o spălau şi călcau în străinătate, ca Alexandru Marghiloman. Catargi studiase la Odessa şi Petrograd, fusese ofiţer în armata roşie, făcuse o călătorie în jurul lumii însoţind-o pe regina Maria. Genul picturii miniaturiste fiind rar (avusese un singur rival, un suedez), cîştigase mult şi organizase expoziţii în ţări felurite, unele foarte depărtate (Africa de Sud). Arestat şi osîndit pentru spiritism şi practicarea terapiei prin magnetism, nu pierde nici un prilej de a vorbi — convins — despre horoscoape, hennetism, impulsiuni psihosomatice, piramide, civilizaţia maya, minele din peninsula Yucatan, dimensiunea a patra, lumile paralele, statuile uriaşe din insula Rapa-Nui, procesul şi tainele cavalerilor templieri. Moise, fireşte, e pentru el nepotul de soră al lui Ramses al II-lea, Egiptenii au fost în America, Atlantida e mama tuturor civilizaţiilor şi iniţiaţilor, farfuriile zburătoare poartă fiinţe extraterestre mult superioare nouă. Îl ascult îndeajuns de rece. Pînă cînd, rămas aproape surd de urechea dreaptă de pe urma tratamentului pe care mi-l aplicase Onea, mă învoiesc să-mi facă nişte pase magnetice. Urmează vreo zece şedinţe după care aud iar perfect! Catargi se bucură din toată inima: stabilim să-l vizitez după liberare. Locuia în vîrful turnului unei frumoase vile de culoare roşie pe dealul Patriarhiei. Acolo are să-mi pregăteasă tot felul de bunătăţi — căci e mîncăcios şi gastroman rafinat -, şi în special covrigi cu susan, tăiaţi în 242 două, cu miezui scos, înlocuit cu un amestec de unt, sardele şi măsline, apoi puşi la cuptor. – Gustul mîncării acesteia şi simplă şi fistichie, servită în tumul cu vedere panoramică asupra întregului oraş nu aveam să-l cunosc. George Catargi s-a stins (de inimă), puţin timp după ce m-a lecuit şi iară a-mi lua în nume de rău reiterata afirmaţie că în Hristos nu pot vedea un simplu mare iniţiat responsabil al sistemului solar ori o fiinţă supraterestră al cărui cadavru concetăţenii săi l-au răpit din mormîntul săpat în stîncă şi-n care nimeni, niciodată, nu mai fusese pus. ”

sursa: Nicolae Steinhardt, „Jurnalul fericirii. Manuscrisul Rohia”, Ed. Polirom 2012, pp. 241-242.


surse:
ACNSAS, fond Penal, dosar nr P17058, vol. 7
Fișele matricole penale din AANP