Data și locul nașterii: 13.04.1946, Baia Mare
Studii:
Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” Cluj 1971, secția de ceramică,
profesori: Ana Lupaș, Mircea Spătaru.
Experiență profesională:
1973 / devine membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România
Între anii 1990-1993 a fost președintele U.A.P. din Baia Mare.
Între anii 1973-2012 a fost profesor de desen, sculptură și ceramică, la Liceul de Artă din Baia Mare.
Premii:
1985 – Premiul I la Simpozionul de Ceramica „Faimar” Baia Mare
2004 – Medalie și Diplomă „Meritul Cultural” cls I, acordat de Președinția României;
2006 – Diploma de Excelență și Medalia Comemorativă „110 Ani de la Întemeierea Coloniei de Pictură” pentru contribuția adusă prestigiului Coloniei, acordat de Primăria Baia Mare;Â
2012 – „Marele Premiu pentru Artele Plastice” acordat de Primăria Baia Mare și U.A.P. Baia Mare.
Expoziții personale:
1968 „Opart” Casa Matei, Cluj;
1993 – „Memoria Familiei”, Muzeul de Artă, Baia Mare;
1996, 2000 – Galeria de Artă, Baia Mare;
2001 – Galeria Plaza, Nyiregyhaza, Ungaria;
2004 – Studioul Internațional de Ceramică, Galeria Muzeion, Kecskemet, Ungaria cu happeningul „Sfântul Gheorghe”;
2010 – „Jurnal I” Sala Millennium II, Baia Mare;
2010 – „Jurnal II” Sala Millennium II, Baia Mare;
2017 – Centrul Cultural Vaci Mihaly, Sala Pall Gyula, Nyiregyhaza, Ungaria;
2017 – „Căile Ceramicii”, Galeria Casa Matei, Cluj, în cadrul Bienalei Internaționale de Ceramică
Expoziții de grup, simpozioane:
Din1971 – Anuala Artelor, Baia Mare
1973, 1980 ,1984, 1986, 1989 – Trienale și Quadrienale de Arte Decorative sala Dalles, București;
1983, 1984, 1985, 1989,2001, 2002 – Simpozion de ceramică „Famar” Baia Mare; 1989 – „Centrul Artistic Baia Mare la București”, Sala Dalles
1995 – Salonul Sticlei, Sala Appolo, București;
1996 – Târg de artă, Malines, Galeria Nekkerhall, Belgia;
– Centenarul Centrului Artistic Baia Mare, Colonia Pictorilor
1998, 2001, 2004 – Artele Focului, București
1999 – Centrul Cultural din Veneția, Italia;
2001, 2006, 2009 – Salonul Național de Artă Decorativă, Cotroceni, București
2002, 2003, – „Conviețuiri II, III” Simpozion Internațional de Ceramică Kecskemet, Ungaria;
2002 – Expoziția „Simpozion Național de Ceramică” Baia Mare, Colonia de Pictură/curator
2003 – Expoziția „Conviețuiri” – participanți la Kecskemet- Baia Mare, Colonia de Pictură /curator
2004 – Bursă de studiu și „Sunetul lutului” International Ceramic Studio, Kecskemet, Ungaria
2005 – Centrul Cultural Roman din Budapesta, Ungaria;
2008 – Centrul Cultural Maghiar din București
2009 – Expoziția „Sunetul lutului, Simpozion 2002-2008”,Galeria Muzeion no 1. Budapesta, Ungaria;
2010 – „Interregio IV” CeRamICa”, Velika Polana, Slovenia
2011 – Expozitia „Cerart”, Raku Workshop,Târgu Mureș
2012 – Bienala de Arta Decorativă, Sala C. Brancuși, București;
– „Pămînt, Foc, Fum” Galeria Galateea;
– „Cerart” Galeria Galateea, București
– Ceramică Contemporană Românească, Galeria Orizont, București;
2013 – „Galateea Azi” Mogoșoaia;
– Prima Bienală Internațională de Ceramică Cluj ”Ceramiști români” Galeria Casa Matei
2014 – „Sunetul ceramicii” Galeria Galateea, București;
– „Contemporary Art Ruhr” Essen, Germania;
– „Metafore Incandescente” Cluj, Muzeul de Artă;
– „Dialog cu Materia”, Bienala de Artă Decorativă, București, Sala C. Brâncuși;
2015 – A Doua Bienala Inernațională de Ceramică, „ Ceramiști Români, „Cluj, Galeria Casa Matei;
2017 – A Treia Bienală Internaționala de Ceramică Cluj, Muzeul de Artă;
– Primii 40 de ani ; Expoziția Colecției Studioului Internațional de Ceramică, Kecskemet în Galeria Vigado, Budapesta
2018 – „MICAS” Maramureș International Ceramic Art Symposium, Faimar, Baia Mare
Lucrări în muzee:
Kecskemet, Vaja, Ungaria; Cesuna, Italia; Baia Mare, Galați, România.
Lucrări în colecții particulare:
SUA, Anglia, Belgia, Canada, Franța, Germania, Italia, Olanda, Suedia, Ungaria și România.
Texte critice
„ …aici intervin două tendințe. Prima: … care prin acuitatea vizuală deosebită devin aproape halucinante; aceasta demonologie originală pe care o desfășoară aici, în fața noastră, prin care exorcizează o serie de demoni, care ne stăpînesc pe toți, dar mai ales pe artiști, încercând să aducă la suprafață o serie de elemente obscure, care pot fi psihanalizate, care stăpânesc duhul fiecarui artist și care la el capătă această expresie extrem de pregnantă. Al doilea nivel de interpretare este acel dialog continuu, pe care dânsul îl efectuează cu tradiția foarte multiformă și de aceasta dată cred ca el dialoghează cu clasicii modernității: cu Picasso, cu Balthus, cu Brauner – și modul în care reușește să integreze aceste experiențe în sintaxa lui stilistică foarte originală- este extrem de revelator pentru noi.”
Gheorghe Vida, Vernisaj -Expoziție- Galeria de artă, mai 1996 ………………………………………………………………………………………………………………
„Gheorghe Crăciun continuă seria BALAURILOR prezente ce fac parte dintr-un imaginar suprarealist braunian. Figurativismul acestor făpturi imaginare, uneori cu trimiteri anecdotice, este caracterizat de o linie generală fabulos-erotizată. Agresivitatea acestor balauri-gargui cu mai multe capete alcătuiește un bestiar erotic balansat între medieval si modernn
Cosmin Nasui, Observator Cultural nr.138, 15-21.10, 2002
………………………………………………………………………………………………………………
„ Este evidenta in creatia lui Gheorghe Craciun -protagonist al artei ceramice din Romania- predispozitia catre puternica tensionare a formelor si volumelor, alaturi de pasionata cultivare a disputei dintre fiinte si larvare, articulate cu capete grotesti, care prelungesc in contempraneitate duhurile fabuloase ale bestiarelor medievale si reflexe din iconografia mitologiei populare. Potenteaza expresivitatea compozitiilor complexe cu prompte traiecte lineare si insertii vitale de culoare, proiectand imaginile in zona unei omniprezente impresii de miraculos izvorat din adancul tenebrelor si puritatilor ancestrale. „
Negoiță Lăptoiu, Enciclopedia Artisti romani contemporani, vol VI, 2010
………………………………………………………………………………………………………………
„Una din sperante se contureaza in persoana tanarului absolvent Ghorghe Stefan Craciun ale carui forme spatiale s-au inscris expresiv si in „ departamentul sticla „al recentei editii a Trienalei artelor decorative de la Bucuresti. Cursivitatea formei, linia premeditat aleatorie a spiruiturilor, potentarea efectului vizual prin dispunerea unui ansamblu de obiecte de sticla pe oglinda ce reflecta riguros silueta exponatelor si liniile decorative ale exponatelor – toate ne conving in a identifica in Craciun unul dintre artistii baimareni de nadejde. „
Olga Bușneag, Pentru Socialism, 29 noiembrie 1973
………………………………………………………………………………………………………………
„Gheorghe Crăciun, ceramist de vocatie prezinta { acum} numai desen, dupa interesante ansambluri ambientale anterioare, compuse din piese de ceramica {„ceasuri”} unde urmarea refacerea unui traseu genetic familiar si prin extindere, al locurilor natale o istorie framintata si semnificativa, regasita ca o matrice formativa.
Desenele colorate ale lui Gheorghe Craciun nu sunt deloc ”exercitii pentru mana stanga” adica bruioame de atelier, ci dimpotriva ambitioneaza si reusesc sa se impuna ca definitive, tematizand obsesiile si proband orizontul ,”iconosfera” artistului. Desigur ei dialogheaza cu o serie de modele (Picasso, poate cu Brauner, cu Bellmer, in genere suprarealisti sau „vizionarii” ca si clasicii modernitatii}, pe care le incorporeaza in sintaxa imaginilor sale, care au un aer de o neobisnuita prospetime, respirand aceasta necesitate de captare figurativa, de transcriere si exorcizare a „demonilor”, a unor teorii nocturne, greu de prins in formulari vizuale.
Gheorghe Vida, Arhitext-Design nr.5- 05 mai 1996
……………………………………………………………………………………………………………
„Atent la legile cresterii naturale si la cele ale materialului, Gheorghe Craciun creeaza ansambluri de forme sculpturale din sticla… aduce neinhibat de complexe provinciale intr-un centru cu vechi traditii, solutii si modalitati noi si chiar” premiere”.”
Mihai Drișcu, Revista ARTA, nr. 11/1976
………………………………………………………………………………………………………………
„ Artele focului sunt bine reprezentate de Gheorghe Craciun prin ciclurile de lucrari in gresie si portelan „ Fetele femeii nebune” si ”Matusile fetelor nebune” rod al unui sistem arhaic grecesc al formelor anatomiei feminine, insa investite cu mult umor de sorginte locala. ”
Adrian Silvan Ionescu, Observator Cultural, 9-15.11.2004
………………………………………………………………………………………………………………
Ceramica românească se aşază tot mai des în tendinţele contemporane, alături de artele majore, iar acest aspect a fost surprins plenar într-o lucrare, provocatoare prin concept, care s-a remarcat între celelalte – pisica postmodernă a artistului Gheorghe Crăciun, care se înfrupta din păsărelele delicate ale porţelanurilor comuniste, care, tradiţional, decorau vitrinele furniruite din casele românilor.
„Bienala Internationala de Ceramica de la Cluj”
Ioana Gruiță Savu, pentru Observator Cultural nr. 795/2015
………………………………………………………………………………………………………………
Universul imaginar inedit al artistului plastic Gheorghe Crăciun, prin asumarea unei libertăţi totale de exprimare, trădează o personalitate remarcabilă şi cu deschidere înspre valorificarea modalităţilor încă neexplorate ale creaţiei artistice.
Compoziţiile sale se construiesc din elemente figurative care, aparent, fac parte din recuzita irealităţii groteşti, simbolizând în acelaşi timp parcă, dihotomia posibilului şi imposibilului. Aceste viziuni plastice tratate în manieră suprarealistă dezvăluie, totodată, distopia prezentului ce ni se dezvăluie prin prisma trecutului îndepărtat al temporalităţii proprii creatorului.
Bestiarul său populat cu fiinţe zoomorfe îşi hrăneşte vigoarea din neajunsurile contemporaneităţii noastre, ale anomaliilor specifice societăţii şi mediului politic. Lectura compoziţiilor ar putea presupune o incursiune în medieval sau în trecutul imediat al postmodernităţii, dacă n-am intui cu atâta facilitate reverberaţiile sale în actualitate. Din această perspectivă, mesajul alegoric al Bestiarului este cât se poate de elocvent. Chiar dacă, în sens simbolic, curgerea timpului este aidoma ticăitului perpetuu al ceasornicului, el rămâne atotstăpânitor, inevitabil şi de nestâvilit.
Nu întâmplător, spaţiul temporal ajunge în prim planul operei artistului. Acesta se metamorfozează într-un fel de expresie cvasi-pendulară, atât de divers transpus formal şi cromatic, şi care permite extinderea ariei interpretative până la substraturile cele mai subtile ale gândirii filosofice.
Mai mult decât atât, o înţelegere mai profundă a lucrărilor presupune citarea acelor surse literare care vorbesc despre frumuseţea lumii noi, aşa cum această sintagmă se dezvăluie care urmare a contaminării cu scrierile lui Huxley sau Orwell, dar în care categoria estetică a frumosului se coroborează cu noi conotaţii.
Nemeth Juli, Direcții în arta ceramicii, Ziarul SZABADSAG / 24 0ct 2017