Rareș Totu

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Text de Doru Ionescu

Recunoscut astăzi nu doar pentru virtuozitatea instrumentală, ci și pentru priceperea într-ale sonorizării, chitaristul Rareș Totu are încă numeroase amintiri despre instrumentele și instalațiile de sunet și lumină construite în diverse ambianțe. Dincolo de cariera cu trupe de la Rodion GA până la Compact (la claviaturi!), clujeanul a călărit pe cai mari scenele din România și Ungaria, cu propriile formații, începând cu Trans Express din Cluj și până la Midnight Sun ori RT Blues Experience localizate în București.

„Totul a plecat, în ceea ce mă privește, de la Sorin Tudoran, al cărui elev într-ale electronicii a fost Costi Cămărășan. De la el a învățat să facă amplificatoare și a dus meșteșugul ăsta mai departe. A făcut cred vreo 50 pe puțin, toată lumea din Cluj a avut câte unul, din anii ’70 încoace, boxe de putere tot de la el. L-a lăsat pe Paul Ciuci să compună, în schimb el s-a preocupat de baza tehnică, a făcut un mixer mare, amplificatoare de putere, crossover. Toată instalația PA a Compact-ului era făcută de el, doar difuzoarele erau de firmă…. Un episod haios, de fapt mai multe: Îi făcea lui Teo Peter amplificatoare de bas… Mai multe, pentru că pe primul Teo l-a vândut când a rămas fără bani; se certau, îi făcea altul, care iar era vândut… de vreo trei ori am văzut eu faza asta. Nu-i lua bani, punea piese de la el!

Am fost implicat foarte mult în industria luminilor… Eu am terminat liceul de matematică fizică, specializarea electrotehnică, așa că am fost repartizat la Uzinele «16 Februarie», unde se reparau locomotive. Eu m-am dus la post, cât să demontez oglinzi de pe locomotive, pe care le-am aruncat peste gard colegului Guzu (Janos Gondosch). Când a auzit Costi a înnebunit, că o să ne prindă ăia și o să ne lege… dar a putut să facă astfel instalația de lumini. Când Compact s-au mutat la București, această primă mare instalație de lumini a fost vândută. Cumpărător? Colegul meu Guzu de la Trans Express – deci el se ocupa de show-ul de lumini, iar eu de sunet!

Tot de la Costi am învățat să-mi fac pedale, efecte de chitară. E o poveste întreagă cu chitara și distors-ul lui Costi… Dar și amplificatoare am învățat să fac, de fapt unul singur, pentru mine, era mai simplu ca timp. Al lui Costi era mai bun oricum, el făcuse sisteme reverb… a desfăcut totul în bucăți, a măsurat, că nu erau scheme… Tudoran făcea amplificatoare pe bază de Marshall, Costi – în stil Fender Twin Reverb; ăla a fost de fapt sound-ul Compact de la începutul trupei – forțaj din combo, fără pedale, el și Paul au cântat așa ani de zile. Alții făceau cu Roland, cu tranzistori de marcă.

Iar la Oradea am văzut un mixer imens – Vaporul lui Viranyi, construit cu piese din Ungaria, de calitate. El lucrase în Televiziune, avea know how, iar cu piesele schimbate a construit un mixer imens pentru Metropol. Mai apoi, acesta a fost cumpărat de Bubu (Marius Luca) pentru Metrock, s-a și închiriat, inclusiv Compact-ului. Eu l-am cumpărat în 1987 de la socrii lui Bubu, care plecase în Canada; îi dăduse două Dacii lui Viranyi… Păcat că n-avem un muzeu, mixerul nu mai există; eu l-am ținut destul, până a ajuns piesă de istorie, Yogi (Jozsef Lenard) l-a împrumutat apoi cuiva care l-a ținut afară, apoi l-a aruncat.

Deci la Metropol am văzut scule făcute faine, la Cluj mai erau și alții care făceau, la București era Roland Panteli care se ocupa cu așa ceva, Bibi Ionescu… Cei de la Sfinx erau pionieri în stații de putere, n-aveai de ales dacă voiai să suni bine, altfel era greu să ai scule de firmă, nu aveai de unde. În anii ’80, în România erau vreo 5-6 chitare Fender Stratocaster; eu am avut-o din 1984, iat-o, m-a însoțit toată cariera de atunci…

Dacă eu eram la sunet, Guzu la lumini, Yogi  s-a apucat de construit chitare (eu aveam deja Fender Strato), el având chitară românească. Iar noi trebuia să cântăm egal, să sune la fel. Până la urmă i-a ieșit, l-a avut mentor pe Costi Cămărășan; se apucase să copieze după un model de Floyd Rose cu blocator, de la Paul Ciuci. L-a construit în fabrica «Metalul Roșu» de la Cluj; Costi a fost catalizatorul, cel care arăta că se poate. Iar lui Yogi i-a ieșit, un imbold să facă chitare, din gâturi românești, dar corpurile fiind gândite de el. La fel și chitare bas – a cântat cu una în Compact și Paul n-a avut ce comenta, a sunat foarte bine.

Ăsta e un booster făcut de mine – schema e adaptată dintr-o carte «Hi-Fi ABC» apărută în comunism, acolo era pentru un preamplificator de cap magnetic la magnetofon… Eu am aplicat-o pentru un distortion, nu mi-a ieșit, dar băgat în orice amplificator are un sunet aparte… Dan Paraschivescu, care este pentru mine cel mai bun constructor de amplificatoare pe lămpi acum în țară, a apreciat invenția mea, atunci când l-am probat pe lămpi… Explicația este aceea a calității componentelor electronice din anii ’90, proastă față de cele din anii ’70. Piesele fabricate pe vremuri de IPRS sunt de preferat, unii – printre care mă număr – folosesc piese vechi scoase din deck-uri nefololoste, tranzistori vechi etc.”

De aici, Rareș prezintă câteva instrumente din colecția sa de chitare, un muzeu în sine, care va fi vizualizată în curând de un film pe youtube.

Credite foto identificate: Rareș Totu, Compact, Trans Express