Text de Doru Ionescu
Fotografii de Edmund Höfer
Chromatic 
Mondial 
Mondial 
Tandarica – Rosu si Negru 
Iuliu Merca – Chromatic 
Nicky Dorobantu – Rosu si Negru 
Cascada 
Rosu si Negru 
neidentificat 
Romanticii 
posibil Nicky Dorobantu 
Tandarica – Rosu si Negru 
Cascada 
Rosu si Negru 
Romanticii 
Tandarica, in culise Sorin Tudoran 
Mondial 
Rosu si Negru 
Romanticii 
Marcel Navala – Romanticii 
Mugur Winkler – Sideral Modal Quartet 
in public posibil Eugenia Tonescu – Venus 
Cascada 
Mugur Winkler – Sideral Modal Quartet 
posibil Orion 
Serban Ciurea – Sideral Modal Quartet 
2330 Sorin Tudoran – Chromatic 
Serban Ciurea – Sideral Modal Quartet 
Phoenix 
Phoenix 
Mony Bordeianu – Phoenix 
Phoenix 
Phoenix 
Dorel Vintila Zaharia – Phoenix 
posibil Liviu Tudan – Rosu si Negru 
Phoenix 
Phoenix 
Radu Datcu – Romanticii 
Phoenix in gala de la Sala Palatului
„Ne-a venit şi nouă rândul în seara ultimă. Am prezentat acea lucrare intitulată «Omul 36/80». De la Casa Scânteii a fost trimis un fotograf, cred că îl chema Hoefer, specialist în alb-negru, care ne-a făcut nişte fotografii senzaţionale, mai am câteva şi acum. Pentru prima oară ni s-au făcut fotografii de o calitate foarte bună, într-adevăr profesionale, aşa că ne-am străduit să le cumpărăm pe toate, oricum, neexistând şansa de a fi publicate în ziarele din acea vreme. În tot timpul concertului am fost urmăriţi de acest fotograf, care se târa printre noi, se ascundea printre instrumente, căuta unghiuri deosebite. Departe de a ne deramja, chiar ne înaripa şi ne dădea mai multă încredere în noi. Nu-mi dau seama în ce măsură am reuşit să transmitem ceea ce am dorit cu acel «Om 36/80». În orice caz, după o oră şi ceva, sala s-a ridicat în picioare, confirmându-ne acel succes pe care, de fapt, îl aşteptam.”
(Nicolae Covaci – „Phonix. Însă eu, o pasăre…” (ed Nemira / Integral)
O menționare a marelui fotograf Edmund Höfer (cunoscut cititorilor ziarului de expresie germană „Neuer Weg”, din anii 60 – 90), venită de la liderul trupei etalon a rockului românesc, Phoenix. Și un interviu cu fiul, nimeni altul decât Hanno Höefer de la Nightlosers, realizat tot de un fotograf împătimit, Iulian Ignat, pentru „Formula AS” cu ocazia unei expoziții deschise în 2019 la clubul bucureștean Green Hours.
Restul e istorie, cum se spune, în cazul lui Edmund Höfer (și) o istorie inedită a muzicii din România (nu neapărat românești), exprimată prin imagine. Cu mulțumiri lui Hanno Höefer, am postat câteva zeci de imagini pe care am reușit să le identific, aștept corecturi sau completări la o colecție deosebită, cu speranța în viitoare etalări.
