Al doilea Festival Naţional de Muzică Pop Club A, 10 – 17 mai 1971

Text de Doru Ionescu

Al doilea festival concurs organizat de studenții de la Arhitectură a însemnat un eveniment muzical unic la acea vreme, rock în primul rând. Fiind organizat la Sala Palatului, cu o bună pregătire logistică, anunțat din timp, a adus formațiile de top ale vremii (cu observația esențială că aveau printre componenți studenți) ambiționate, multe prezentând fragmente din lucrări de anvergură, de la suite până la adevărate opere rock.

Pentru Muzeul Rock, o donație din arhiva chitaristului Sorin Tudoran via Dorina Rus, autoarea cărții „Amintiri despre Sorin Tudoran”, apărută cu puțin înaintea crizei coronavirotice (editura Tracus Arte).

• 

Un pliant ambițios – „Programul Festivalului POP” – cu prezentări succinte ale participanților, cu piesele prezentate în concurs, inclusiv texte!

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

De asemenea, Călin Ungureanu (CARUSEL) a pus în circulație o serie de fotografii realizate de Eberlein Tubi din Arad.

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Al doilea Festival Naţional de Muzică Pop Club A, 10 – 17 mai 1971,
Foto credite: courtesy arhiva Calin Ungureanu

Emil Barbu Mac Popescu, fondator Club A: „Climatul care a fost creat la club m-a condus la ideea de a face un eveniment care să iasă de acolo; eu şi alţi câţiva mai mărişori din facultate simţeam nevoia să creăm evenimente care să ducă mai departe ideea de arhitectură, de elită, în sfârşit… În 1969, am făcut la Casa Studenţilor şase zile de festival concurs, cu gala la Sala Palatului. Şi văzând succesul de acolo am hotărât ca următorul eveniment să fie la Sala Palatului. În afară de recordul de interes din ţară, nemaivorbind de Bucureşti (cu mii de oameni rămaşi afară), de calitatea muzicii, am bătut un record extraordinar: sala a fost încărcată cu 5200 de plătitori, locurile pe scaune fiind doar 3500. Mai apoi a fost reamenajată pentru 5000 de locuri. Sigur că evenimentul nu a trecut neobservat şi am avut mari probleme…”

O asemenea descătuşare a forţelor (muzicii) tinere nu mai fusese văzută nici la Sala Palatului, nici în România. Ziarele propagandei comuniste au combătut-o, imediat după lăsarea cortinei; însă actul se consumase, sentimentul uniunii cultural – muzicale nu se putea uita uşor. Unii gazetari cu trecere şi… coloană vertebrală au făcut chiar apologia mişcării pop – rock – folk, fără să se teamă de consecinţe – cazul Sânzianei Pop. Cert e că festivalul a înregistrat (la superlativ) trecerea mișcării rock românești de la epoca beat și psihedelic la progressive și hard rock.

Câteva informaţii strict necesare din pliant: Formaţii participante: SFINX, MODERN GRUP, METRONOM, MONDIAL ȘI OLYMPIC ’64 (București), PHOENIX și CLASIC XX (Timișoara), CHROMATIC GRUP 4 (Cluj), ROȘU ȘI NEGRU (Iași), CARUSEL (Arad) și DENTES (Târgu Mureș). Participanți folk: Marcela Saftiuc, Mircea Florian, Andrei Giuroiu și grupul KIWI format din Mircea Valeriu Popa și Dan Oprina. Invitat în recital – cvintetul de jazz BUCUREȘTI! Juriul festivalului: Ascanio Damian, Alexandru Mandy, George Grigoriu, Richard Oschanitzky, Voicu Enăchescu, Aurel Gherghel, Romulus Vulpescu, Catinca Ralea, Eugen Patriche, Marin Constantin, Mac Popescu Barbu Emil, Octavian Ursulescu, Stoica Radu Octavian, Bălăşoiu Dodu plus încă un student şi vreo trei responsabili comunişti într-ale culturii.

Volumul lui Nelu Stratone – „Rock sub seceră și ciocan” (2016, Hyperliteratura) concentrează fiecare recital din concurs și premiile. Aici menționez doar momentele care au atras atenția juriului: SFINX la prima apariție importantă cu Dan Andrei Aldea („Șir de cocori” și „Languir me fais” aveau să apară pe disc single), MODERN GRUP cu suitele „Vremuri” și „That s life”, METRONOM cu fragmente din opera lui Liviu Tudan „Sinestezie” (ulterior interzisă la export în Polonia!), CHROMATIC GROUP 4 cu suita „Zodia Capricornului” (Trofeul „Club A”), ROȘU ȘI NEGRU cu fragmente din lucrarea „Soare și vânt”, PHOENIX, OLYMPIC ’64 cu opera „Karma Kaliyuga” (întreruptă spre final de căderea cortinei). Marcela Saftiuc și Mircea Florian au fost marii premiați ai folkului, de unde și primul lor disc single (comun) la Electrecord!

Călin Irimescu, coordonator artistic Club A: „La festivalul din 1971 s-a scris în premieră în România, pe un banner uriaş, cuvântul Rock! Numai acest cuvânt ce scandal a generat! Te întâmpinau trei cordoane de miliţieni care controlau biletele de intrare în Sala Palatului. 5500 de locuri, sute de studenţi din organizare, care împărţeau programe ş.a.m.d.”

Mirel Leventer, Cineclubul A: „Atunci am fost ales şi eu în comitetul de organizare, alături de alţi 25 de viitori corigenţi, chiar repetenţi – pentru că am fost pedepsiţi, a fost scandal mare. Festivalul era programat să înceapă pe 10 mai, de Ziua Regelui; cenzura a sesizat coincidenţa, noi n-am vrut să-l amânăm nici în ruptul capului. Mac Popescu, fondatorul clubului, a avut mare curaj, ne-a dat bani de peliculă, pe care chiar n-aveam de unde s-o facem rost, era foarte scumpă.

Să nu uităm că am fost contemporani cu Woodstock – în ’69 – şi cu tot ce ţinea de cultura anilor ’60, inclusiv cu deschiderea noastră faţă de Occident. Iar cel mai interesant moment, după părerea mea, a fost opera rock «Karma Kaliyuga» cu OLYMPIC ’64 şi Dorin Liviu Zaharia. Era ca un Iisus pe scenă, producând şoc în sală. În acelaşi an, în ’71, la Londra se juca musical-ul «Jesus Christ Superstar»!”

Datorită lui Mirel Leventer, astăzi avem o serie de imagini în mișcare (film 8 mm, din păcate fără sunet). TVR a filmat cu mai multe camere de 16 mm, cu sunet. Rămâne de cercetat dacă s-a difuzat ceva pe postul național, dat fiind scandalul creat în jurul festivalului; cert e că montajul video a fost șters în 1985. Emisiunile „Remix” au inserat, începând cu 2002, imaginile filmate de Mirel Leventer (inclusiv din seara acordării premiilor de către prezentatoarea Elena Caragiu și Mac Popescu), suprapunând coloane sonore potrivite, nu din festival. De asemenea, a fost vizualizat și un concert MODERN GRUP plus un jam session din Club A (unde evenimentul a continuat peste noapte) cu Dan Andrei Aldea – chitară, Nansi Brandes – claviaturi, Liviu Tudan – bass și Ovidiu Lipan Țăndărică – tobe.

Sânziana Pop în revista „Luceafarul” din 15 mai 1971: „N-am să știu niciodată exact acea calitate a muzicii care poate aduna astfel laolaltă tinerii studioși dincolo de granițele de profesiuni. N-am să știu exact cum se-ntâmplă că filologul se întâlnește cu arhitectul, se întâlnește cu filozoful, se întâlnește cu inginerul ca să formeze un duo sau să formeze un trio sau chiar o orchestră și să nu ia niciun ban pentru asta și cântă de dragul cântatului și se găsesc și se exprimă atât de fidel laolaltă în numele muzicii. Și publicul este disciplinat. Și muzica nu este ușoară și melodiile nu sunt șlagăre. Muzica este clasică și simfonică dar și ritmată, modernă, soul și blues și jazz, ba chiar și folclor, o contopire și o topire de muzici și de talente particulare într-un talent colectiv. Toată lumea cântă pentru toată lumea și la un loc. Eu nu știu de ce-i spune muzică «pop». «Pop», «Psihedelic», «Underground», cuvintele astea sunt ca bilele colorate, cel mai adesea se spun fiindcă fac în vorbire frumos, dar muzica asta este e populară și generoasă și cea mai necanonică muzică din câte muzici am auzit. O ieșire în stradă a muzicii este și o ieșire în social. Și inițiativa este a tineretului și laudele tot ale lui…”

Pliant donat Muzeului Rock din arhiva Sorin Tudoran de Dorina Rus