Vasile Brătulescu
(Nasc.1916, Hârşova, Constanţa –Dec.1981, Bucureşti)
A fost pictor roman.
Creația sa picturală a cunoscut două etape majore:
1940-1969 – lucrări caracterizate de realism și figurativism, – portrete, peisaje, naturi statice –influențate de pictura figurativă practicată de Camil Ressu, profesorul său de la Academia de Arte Frumoase din București. Lucrările sale de început denotă certe calități de colorist, o mare forță evocatoare și aplecarea spre pictura tradițională.
1969-1981- artistul folosește limbajul picturii abstracte, în operele sale formele sunt reduse la esență iar obiectele aproape că nu mai sunt descifrabile. În această etapă, Vasile Brătulescu a creat mai multe cicluri de lucrări abstracte, dedicate celor patru elemente primordiale – pământ, apă, aer și foc – socotite de el ca simboluri ale fecundității, purificării și regenerării (ciclul Mediu subacvatic, ciclul Constelații și Incandescențe), după care urmează un nou ciclu (Idoli de cristal) dedicat omului, în care vede o ființă creatoare, asemănătoare cu divinitatea.
Date biografice:
Liceul la Bistrița Năsaud
1936 – este admis la Academia de Arte Frumoase din București, unde studiază sub îndrumarea profesorului Camil Ressu.
1940 – Prima participare la Salonul oficial de pictură.
1944 – I se decernează Premiul Municipiului București pentru pictură.
1946 – Prima expoziție la București. I se acordă din nou Premiul Municipiului Bucuresti.
1947 – A doua expoziție personală la București.
1948 – Participă la Expoziția de Artă “Flacăra” din București.
1950 – Arestat de către autoritațile comuniste sub învinuirea de spionaj și condamnat la 10 ani închisoare. Trece pe rând prin cele mai grele închisori pentru condamnații politici – Jilava, Gherla, Aiud si Canal. Aici are ocazia sa cunoască îndeaproape o serie intelectuali remarcabili ai epocii interbelice. Mulți dintre ei aveau sa se stingă în aceste închisori.
1956 – Este reabilitat si își reia activitatea artistică. Nu se va alinia însă niciodata liniei oficiale a “osanalelor”, lucru pentru care, ca mulți artiști onești ai vremii, va fi plasat de regulă în colțurile mai obscure ale expozițiilor sau va fi, de multe ori, “uitat” la achiziții. Înțelegând că nu se poate susține material numai prin artă, pe la începutul anilor ’60 devine profesor de pictură monumentală la Liceul de Arte Plastice Tonița din București. Datorită caracterului său deschis si conciliant a fost agreat, atât de către colegii cât si de către elevii săi. Va activa ca profesor pâna pe la jumatate anilor ’70.
1960 – Expoziție personală la Hârșova și la Topologu.
1962 – Expoziție personală la Galeriile Fondului Plastic din București.
1968 – Participă la o expoziție de grup la Galeriile Fondului Plastic din București alături de Aurel Cojan, Ion Gheorghiu, Vincențiu Grigorescu, Ion Pacea și Constantin Piliuță.
1969 – Expoziție personală la Galeriile Fondului Plastic din București.
1970 – Participă la o expoziție de grup la Galeriile Fondului Plastic din București împreună cu Stelian Borteanu, Gil Nicolescu, Ion Mițurca și Gheorghe Vartic.
1972 – Călătorește în Italia si deschide o expoziție personală la Roma.
1973 – Participă la expoziții de artă româneasca, organizate la Veneția, Philadelphia și Urbino (Collegio Raffaello).
1974 – Participă la o expoziție de artă româneasca, organizată la Palermo – Italia.
1975 – Expoziție personală la Galeria Orizont din București.
1976 – Călătorește în Franța, unde pictează o serie de acuarele, la Séguret – Provence.
1977 – Atelierul său din Blocul Dunărea este distrus la cutremurul de la 4 Martie și împreună cu el au fost pierdute majoritatea lucrărilor aflate acolo.
1978 – Participă la Expoziția de Artă Românească de la Mannheim – Germania.
1980 – Expoziție personală la Căminul Artei din București.
1981 – În seara zilei de 10 August, moare la domiciliul său din București.
surse:
ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 0001076, vol 4
Fișele matricole penale din AANP.
