Mihai Pocorschi – voce, chitară & claviaturi, Vladimir Pocorschi – chitară & voce, Vlady Săteanu – bass, Victor Vrabete – tobe
mix & master: Mihai Pocorschi, producție video: Mihai & Vladimir Pocorschi
„…«Racul, broasca și o știucă» – e prima piesă pe care am auzit-o la radio și care mi-a rămas în cap. Oferta e providențială pentru mine, mă bag!“ (Mihai Pocorschi – solist, chitarist și compozitor -, fondator HOLOGRAF, FORMULA 5 și VH2, deși activitatea sa în showbizul românesc e mult mai bogată.
Sorin Tudoran, chitaristul (și constructorul de instrumente electrice) teribil al rockului românesc din anii ’60 (și în primii ani ’70): În 1971, cu CHROMATIC GRUP 4, câștiga trofeul Festivalului național de muzică Pop pentru lucrarea „Zodia Capricornului“, dar și titlul de cel mai bun chitarist, ex aequo cu Dan Andrei Aldea. Apoi avea să cânte episodic cu MONDIAL și ROȘU ȘI NEGRU – într-o formulă despre care Liviu Tudan spunea că a fost vârful tehnic al primei perioade a trupei cu Nansi Brandes, Țăndărică, Mircea Vlad… Mulțumită lui Totu Rareș, unul dintre apropiații săi, l-am intervievat în 2008 pe Sorin Tudoran… marele discipol român al lui Jimi Hendrix! Revenind la provocarea Rockului Carantinei, Sorin spunea despre această piesă (cu prima formulă CHROMATIC: Iuliu Merca – voce și bass, Dan Igrețiu – tobe) că a fost compusă inspirându-se de la THE WHO – „My Generation“. Un interviu acordat lui Radu Lupașcu, care deschide volumul „Amintiri despre Sorin Tudoran“, lansat în martie 2020 de Dorina Rus. Datorită domniei sale, am ajuns telefonic la impresarul grupului studențesc clujean, Gabor Mihat:
„Iuliu cânta cu INDEX, avea și trupa lui, cu Solomon Francisc… L-am contactat să vină la CHROMATIC și a apărut un festival studențesc la Cluj, pentru care era nevoie de piese originale. Ce ce ce? Iuliu avea o piesă de dinainte – «Cățeluș cu părul creț»… mai bine alta. Sorin avea deja compusă o temă, Iuliu a adus fabula lui Alecu Donici. Așa a apărut «Racul, broasca și o știucă». La Radio Cluj s-a înregistrat în 1968 – o am de pe o bandă Orwo trasă pe casetă, se aude foarte prost. Apoi am fost la primul Festival național de muzică Pop, la Casa Studenților din București, în decembrie 1969, organizat de Arhitectură; tot așa, se ceruseră compoziții proprii. Eu am tras atunci de la Radio cu un magnetofon; am fost la Radu Țuculescu, la TVR Cluj… Dar înregistrările dispăruseră când s-au desființat studiourile teritoriale, în anii ’80, atunci benzile au ajuns la București, nu se mai știe de ele. Dar acum piesa e pe net, pentru că i-am dat caseta lui Sorin, el a făcut ceva modificări, să sune mai bine. Țin minte că se dădea mereu în emisiunea «Metronom» (Geo Limbășanu o făcea, după ce fugise Cornel Chiriac), era în topuri.
CHROMATIC a fost nr 1 în Cluj, toate trupele s-au orientat după ei, nu era concert să nu cânte. Costi Cămărășan sau Teo Peter de la Sorin au luat patima rockului. Era singura trupă de rock și de muzică psihedelică. La primul festival de la București, nu credea nimeni că o trupă de doar trei a putut să scoată un sunet așa plin, au căzut pe spate. Fenderul lui Nicu Covaci nu suna mai bine ca acea chitară a lui Sorin. Compozitorul George Grigoriu, membru în juriu, a venit să vadă chitara minune. Era făcută la Reghin, dar cum comandase Sorin… iar dozele erau lucrate de el de la zero. Era singurul chitarist care imita perfect sunetul de chitară de la SHADOWS. Luase un magnetofon Sonet Duo, i-a mai montat un cap de redare și a scos acel sunet reverberat. Din păcate, formația a existat doar trei ani. A mai fost următorul festival, din 1971, cu altă formulă. Ei n-au vrut să mai meargă, dar au insistat organizatorii… «Zodia Capricornului» a fost făcută pe tren, în ultima clipă au dat și numele piesei. Țăndărică s-a dus la tobe, îi plăcea foarte mult de Sorin, dacă nu eram eu să-l țin, era să cadă pe spate, era în transă…“
Încă o precizare. La un deceniu de la prima înregistrare, Iuliu Merca a refăcut piesa, într-o variantă funk, împreună cu grupul cel mai popular în care a cântat, SEMNAL M, publicată și pe primul disc LP al formației clujene. Personal, l-am filmat pe Totu Rareș de cel puțin două ori, după 2000, cântând piesa cu grupurile sale. Înapoi la Mihai Pocorschi… Avem o piesă, cum procedăm? Nu e de șagă, filtrul său este foarte nuanțat, pentru că a prins perioada, timpul… chitarelor electrice, aproape de explozia rockului din beat!
„În adolescența mea, ce ne interesa pe noi nu găseam la radio, sursele de informare erau foarte reduse. Primele mele discuri – cadou de ta taică-meu, le adusese din străinătate – au fost BEATLES – «Abbey Road» și un single CREEDENCE CLEARWATER REVIVAL cu «I put a spell on you», am fost fascinat. Am făcut liceul «Lazăr» și de la început am descoperit că la avizier se afișa un top internațional, cu LED ZEPPELIN și așa mai departe; se petrecea o mișcare interesantă cu acest gen de muzică. De la noi, dintre primele trupe, mie mi-au plăcut și OLYMPIC ’64, cu Dorin Liviu Zaharia, ethnicul suprem. L-am văzut cu «Karma Kaliyuga» la Sala Palatului (Picky Inglessis la chitară, Costin Petrescu la tobe…), eram în clasa a XI-a! Cât despre «Racul, broasca și știuca» (dacă e să preluăm exact titlul fabulei), asta era piesa cea mai cool pentru mine. Poate și pentru că se ducea spre FLEETWOOD MAC, cu Peter Green; cântatul cu chitara era grozav la el (fredonează «Oh Well», n.r.). Asta era inovatoare, alte solouri erau de la beatnici; de-aceea mi-au plăcut mai mult GRAND FUNK RAILROAD și C.C.R. – aveau povestea blues-ului, veneau din zona aceea.
Iar piesa de la CHROMATIC mi s-a părut tare atunci, cântatul la chitară al lui Sorin Tudoran. Azi pare dezordonată – toba e într-un fel, basul în alt fel, chitara altcumva, dar la un moment dat se întâlnesc, parcă întâmplător. Dar așa era perioada, uită-te azi la ROLLING STONES, nu e o cântare foarte ordonată (râde, n.r.)! La voce Iuliu Merca, Gyula al nostru, și basist… și cântarea era mișto. Când mi-ai propus-o, parcă a fost un semn al destinului, aia fiind piesa care m-a marcat! Până să apară Dan Aldea, cum știi, Sorin Tudoran a fost chitaristul nr 1… după care a venit jupânul!“
Au trecut câteva zile, iar următorii doi instrumentiști (după Mihai și fiul său Vladimir Pocorschi) care și-au manifestat dorința să fie în Rockul Carantinei, cronologic (încă din martie:) au fost Vlady Săteanu (bass) și Victor Vrabete (tobe). Bucătăria remake-ului, producția muzicală asumată în totalitate de cei doi Pocorschi (tată și fiu, ce întâlniri are proiectul nostru!) a fost minuțioasă, a apărut un intro pentru o scurtă evocare a lui Sorin Tudoran (cu arhiva lui Mirel Leventer – Cineclubul A), un alt final față de cel inițial, videoclipul…
„Pentru mine, provocarea de acum, viziunea mea, este să nu trădăm perioada respectivă… retrocedarea de care vorbește proiectul! Să nu fie nici pe zero, dar nici lăbărțat; iar pe undeva să se simtă cântarea live. Față de original, refrenul este pe un dublaj de voci. Am păstrat reperele originale; la final de refren e ceva ce nu e în armonie (fredonează, n.r.)… Soloul de chitară, cu Vladimir, trimite în prima parte la perioada respectivă, pentru ca în a doua parte să vină în actualitate. La producție, la înregistrarea lui Pipai, am păstrat sunetul tobelor din vremea aceea. În partea a doua, am mai băgat și o orgă cu rezonanță de Hammond, din prog-rock. Am vrut să o reinterpretez muzical, dar nu ăsta e scopul acestui proiect. Chiar, care e scopul? Sper că se va face și o emisiune de radio, în serial…“
CHROMATIC GRUP live 1969 
Sorin Tudoran