Ganduri pentru tinerii si noii colectionari de arta plastica
de Armand Voicu
In ultimii ani, din discutiile pe care Ie-am avut cu galeristi, reprezentanti ai caselor de licitatii, colegi din Societatea Colectionarilor de Arta din Romania (SCAR), s-a conturat ideea aparitiei unui val de noi colectionari, de ce nu, o generatie noua. Este generatia tanara cu chemare catre frumos si/sau spre activitate investitionala, dar manifesta in abordarea fenomenului si o oarecare delimitare de cei care ne consideram seniori. Se vede si se simte ca o mare parte din ei vad altfel, simt altfel. Si nu este deloc rau, poate fi de bun augur pentru piata tinerilor pictori, sculptori, creatori cu tendinte noi in arta vizuala, unde cu siguranta, noi seniorii suntem conservatori, ne adaptam mai lent. Ei sunt generatia erei digitale, care prefera sa scrie cu tastatura pe ecran si nu cu creionul pe hartie, care au agenda integral in telefon iar noi pe birou, care citesc o carte pe tableta si nu pe hartie suport, al caror portofel este cardul si telefonul, care prefera cumparaturile online si nu in magazin.
Toate aceste mutatii nu puteau sa nu influenteze generatia E-ware in abordarea colectionismului. De cand exista colectionari, cinic exprimat, calitatea necesara (dar categoric insuficienta) pentru a deveni colectionar este sa-ti permiti financiar. Este imbucurator sa constatam ca din generatia noua, un numar apreciabil isi pot permite si isi directioneaza veniturile suplimentare spre achizitia de arta. Spre care zona a artei plastice se indreapta achizitiile acestora? Sesizam in piata romaneasca de arta plastic o crestere in ultimii ani a apetentei noilor colectionari spre pictorii suprarealisti, cu rezultat vizibil intr-o crestere spectaculoasa a cotatiei acestora. Este o perceptie de avangarda contemporana a acestora si, cred eu, o potrivire pe tiparul sociologic al generatiei E-wave. Acest curent satisface realitatea virtuala pe care generatia tanara, strans conectata la iphone, tableta, laptop si-o creeaza. De asemenea, incadrarea intr-un numar limitat de personaje, de motive tipizate, corespunde cu maniera interactionarii si comunicarii in mediul virtual. Pictura suprarealista, figurativa, cu maiestrie tehnica in desen si culoare, cu o recunoastere instantanee a artistului dupa timbrul ultra specific, dar cu un mesaj abstract, mai greu de descifrat, sau cu o libertate, pentru privitor, de constructie proprie a mesajului, este preferata la zi a noilor colectionari.
Dar, putem spune cu siguranta ca este normal, s-a intamplat asa cu toate generatiile (pentru mine a fost de exemplu: fovismul si expresionismul), important este ca acesti colectionari dezvolta piata de arta, vor evolua si treptat isi vor largi si aria de interes. Voi incerca sa ma refer si la un alt aspect, acel al achizitiei de reproduceri spectaculoase cu mijloacele extraordinare pe care tehnologia le ofera. Nu voi intra in dezbatere, daca o cromolitografie realizata cu mijloace tehnologice Ia zi dupa o lucrare al unui mare pictor este arta sau un produs industrial de serie. Dar as dori sa pot raspunde de ce un numar apreciabil de colectionari prefera sa achizitioneze o cromolitografie dupa o opera de pictor consacrat international (Picasso, Dali, Matisse, etc.) cu sume similare cu care ar achizitiona de exemplu un desen de mari pictori romani (Tonitza, Pallady, Petrascu, etc.) sau un tablou in ulei al unor pictori romani care se incadreaza in aceste sume. Probabil o tendinta generala a societatii spre globalizare, internationalizare are o astfel de rasfrangere asupra colectionarilor noi.
Cu aceste considerente, un gand mi-a venit de multe ori privind disponibilitatile financiare care iau calea frumoaselor cromolitografii: mi-as dori ca aceste disponibilitati sa mearga spre creatia contemporana romana, spre achizitia de opere cu caracter de unicat ale artistilor romani contemporani. Fiindca, oricat de frumoase sunt aceste cromolitografii, ele sunt un produs industrial in care tirajul tine de o tasta prin care se stabileste numarul de exemplare dorit: 1.000, 10.000, 100.000 sau mai multe, limitarea fiind numai din considerente ale capacitatii de absorbtie a pietei, deci de considerente de marketing.
Aceste cromolitografii nu sunt asimilabile cu vechile litografii la care matrita, lucrata de autor, dupa un numar de exemplare se deterioreaza deci se putea realiza numai un numar limitat de exemplare cu caracter de unicitate fiind de altfel notate de exemplu 5/35 adica al cincilea exemplar din 35 realizate, valoarea acestora fiind mai mare la primele exemplare, intrucat si calitatea acestora era mai buna.
Oricat de mare ar fi seductia de a avea un “Picasso” pe perete, in cazul cromografiilor, amatorii trebuie sa fie constienti ca au o “cromoreproducere” a secolului 21, multiplicata in oricate exemplare absoarbe piata.
Pe de alta parte numai in procesul de achizitie al operelor artistilor contemporani si nu numai, colectionarul isi va dovedi in timp “instinctul de colectionar”, ochiul de colectionar. In acelasi timp, sa cunosti si artistul contemporan, sa comunici cu acesta, este o experienta unica. Cunoscand creatorul ca om si ca artist vei avea acces la opera sa si din alte perspective, vei intelege, “simti” altfel opera sa.
Daca am amintit capacitatea financiara de a directiona o parte din venit ca una din conditiile necesare pentru a deveni colectionar, o alta conditie necesara este documentarea permanenta, lectura, vizita muzeelor fie din Romania sau de oriunde din lume. Astfel se formeaza ochiul, se deschide mintea si sufletul catre taramurile nebanuite ce ni le ofera creatorii. Parcurgerea monografiilor, a studiilor muzeografilor, criticilor, istoricilor, imbunatatesc si cizeleaza cunostintele noastre.
Colectionarul are propria biblioteca de arta care impreuna cu vizitarea muzeelor, expozitiilor formeaza “muzeul imaginar” al fiecaruia. Colectia il caracterizeaza pe colectionar, ne spune mult despre personalitatea acestuia, despre valorile la care adera.
Nu poti fi colectionar daca nu ai dialog cu muzeografi, critici, restauratori, istorici de arta, galeristi. Din experienta mea, de cate ori am apelat la profesionisti (si nu voi face exemplificari pentru a nu creea ierarhizari) am primit intotdeauna suportul necesar cu opinii de specialitate, indrumari, analize.
Si din aceasta perspectiva, SCAR-uI poate fi locul in care colectionarii se pot cunoaste si pot comunica, prin SCAR se pot face conexiuni utile cu profesionisti din cei enumerati mai sus. SCAR-ul este clubul select al celor care iubesc arta, iubesc creatorii, clubul celor care aloca o parte din timpul lor acestei pasiuni, ai celor care in ultima instanta reprezinta segmentul care creeaza cotele artistilor in piata de arta.
Armand Voicu, un colectionar
