Capitole
0:00 Introducere – Cercetarea despre colecționarii medici
5:20 Atmosfera culturală medicilor colecționari și efectul de școală al colecționarului Cantacuzino
15:45 Colecția Dona și proiectul de muzeu
25:30 Impactul devastator al regimului comunist
38:15 Cazul Zambaccian – modelul de supraviețuire
48:40 Securitatea și colaborarea criticilor de artă
1:03:25 Mecanismele de redistribuire a patrimoniului
1:18:50 Legătura cu Transnistria și jafurile de război
1:32:15 Perioada Ceaușescu și metodele rafinate
1:38:20 Falsurile din muzee: când patrimoniul devine o minciună
1:44:30 Scandalul falsurilor de Brauner
1:58:20 Dezamăgiri și revizuirea istoriei
2:06:45 Concluzii – Importanța adevărului în artă
Discuția dintre Cosmin Nasui și Adrian Buga începe cu explorarea relației dintre colecționarii medici români și arta națională, pornind de la cartea lui Buga „Incizii în arta plastică” – o cercetare de 10 ani despre rolul artei în profesia medicală.
Adrian Buga identifică trei tipuri de colecționari medici. Prima categorie gravitează în jurul școlii Cantacuzino, unde medicii aveau acces la George Enescu care le susținea recitaluri în pauzele de masă și la Steriadi care le făcea portrete. Finalurile de săptămână le petreceau învățând despre gravuri de Rembrandt, înrămări și arta europeană – „o bază temeinică pentru a deveni colecționar”. A doua categorie include colecționari ca Iosif Dona, medic balneoteapeut, care avea acces direct la tablouri de Grigorescu și arta impresionistă franceză și își dorea să transforme colecția în muzeu de artă comparată.
Discuția se concentrează pe impactul devastator al regimului comunist asupra colecționarilor. Barbu Slătineanu a murit la Jilava pentru că refuza să predea tabloul de Van Gogh, preferând să moară decât să rupă „tipul acesta de colecție”. Securitatea folosea criticii de artă ca agenți pentru a identifica obiectele valoroase – Radu Ionescu, Amelia Pavel, Petru Comarnescu și alții „predau în cadrul securității ce obiecte sunt valoroase”.
Buga descrie mecanismele de confiscare: obiectele ajungeau în depozite unde nomenclatura comunistă le cumpăra la prețuri derizorii – „un Grigorescu care acum valorează între 100 și 200.000 de euro” era evaluat atunci la „500-1000 de euro” și putea fi cumpărat „la 10% și să se plătească în rate”. Multe obiecte confiscate din colecția familiei regale sau a marilor colecționari rămân în prezent în „case de protocol folosite de politicieni și demnitari ai României”.
O secțiune importantă abordează falsificarea și corupția din lumea artei. Adrian Buga relatează scandalul falsurilor de Brauner de la Muzeul Național de Artă, unde a protestat public împotriva expunerii unor lucrări false. Consideră falsul „egal cu cancerul în societatea artistică” și critică faptul că „expertul muzeului și restauratorul” știau despre probleme, dar au fost ignorați.
Interviul relevă dezamăgiri personale ale ambilor istorici față de figuri importante ale criticii de artă românești care au colaborat cu securitatea. Ion Frunzetti „toarnă la securitate exact un colecționar de artă, medic”, iar apoi „se duce și ține un discurs laudativ cu ocazia lansarii colecției profesorului, medic”. Documentele din sursele de arhivă ale fostei Securități schimbă inclusiv perspectiva asupra operei civile a acestor critici.
Cosmin Nasui subliniază paradoxul că multe dintre ascensiunile profesionale din perioada comunistă, care păreau bazate pe talent, erau de fapt susținute de colaborarea cu Securitatea. Adrian Buga conchide că „tot ce s-a scris legat de istoria artei trebuie să fie revizitat” pentru că fără completările cu aceste informații și documente din dosarele de Securitate nu se poate înțelege adevărata istorie.
Interviul se încheie cu îndemnul lui Buga către tineri să citească istoria artei, să meargă la expoziții și „să vadă în aceste expoziții legătura directă cu spațiul istoriei”, subliniind importanța „valorii memoriei și valorii adevărului” în artă – „când te duci într-o expoziție de artă trebuie să vezi Grigorescu original și nu Grigorescu fals”.
///
Materialul face parte din „Expertiză și evaluare în patrimoniul cultural: 8 perspective profesionale”, produs de Asociația MAIA Proiect cultural cofinanțat de Administrația Fondului Cultural Național