1.09.1902, Craclia (George Enescu), Botoșani – 18.11.1983, București
Educație
Școala de belle-arte, Iași, profesor Popovici Gheorghe
Școala națională de arte frumoase, București, profesori G.D. Mirea, Camil Ressu
„Dumitru Bâșcu a fost fratele după tată al lui George Enescu. Marele compozitor a ținut enorm la el și i-a vegheat toată viața destinul, Dumitru fiind mai mic cu 21 de ani decât marele compozitor. Mitruță, așa cum îl alinta familia, a venit pe lume dintr-o pasiune târzie a lui Costache Enescu, tatăl lui George Enescu. (…) După 1948, au început vremuri grele și pentru hărăzitul frate al lui George Enescu. Deși Principesa Ileana, cu care pictorul era prieten, așa cum fusese și cu regina Maria, l-a invitat să o însoțească în exilul străinătăților, pictorul iubitor de țară a refuzat. Apoi a urmat urgia. De toate a fost acuzat Bâșcu. Că are un frate trădător de neam, adică George Enescu! Că a avut relații cu familia regală, că regina Maria îi cumpărase tablouri etc. În acei ani, s-a pus foc și conacului de la Cracalia. Să nu mai rămână nici urmă a celor doi frați. Dumitru Bâșcu a fost arestat și închis un an de zile, fără proces. Un eveniment de-a dreptul dramatic, după care Dumitru Bâșcu nu a mai avut nicio expoziție personală, toată viața” – Valentin Iacob, Un pictor strălucit: DUMITRU BÂȘCU, fratele lui George Enescu, Formula As, nr. 1388, 30 octombrie 2019
sursa: Un pictor strălucit: DUMITRU BÂȘCU, fratele lui George Enescu
https://www.asiiromani.com/un-pictor-stralucit-dumitru-bascu-fratele-lui-george-enescu/
Dumitru Bâșcu s-a născut în satul Cracalia, comuna Dumeni, județul Dorohoi, actualmente George Enescu, Botoșani. Este fratele vitreg al muzicianului George Enescu prin tatăl său, Costache Enescu. Mama sa a fost Maria Ferdinand Suschi, de origine poloneză.
A urmat Școala de Belle Arte din Iași (actualmente Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași) între 1920-1924, avându-i ca profesori pe Gheorghe Popovici (pictor) si Jean L. Cosmovici, precum și Școala Națională de Arte Frumoase (actualmente Universitatea Națională de Arte București) între 1924–1927 unde i-a avut ca profesori pe George Mirea și Camil Ressu. A debutat la Salonul Oficial de pictură și sculptură în 1927, câștigând premiul Anastase Simu. A expus din nou la Salonul Oficial în 1928-1930 și 1946, primind în 1929 premiul Aman precum și cel mai mare premiu „Bursa de voiaj pentru pictura” în valoare de 50000 lei care i-a permis o călătorie extinsă de studii în Franța (1929-1931). A întreprins alte călătorii de studii în Franța și Italia în 1939.
În următorii ani, Bâșcu a expus regulat, având prima expoziție personală la Sala Dalles în 1935 urmată de o expoziție la Societatea Tinerimea artistică în 1944. A expus lucrări la Flacăra (1947), Expoziția Anuala de Stat (1948, 1953, 1954), Expoziția Interregională București (1956), și Expoziția de Arte Plastice București (1960). A făcut parte din juriul Salonului Oficial de toamnă în 1946 (președinte Camil Ressu). A publicat numeroase cronici de artă.
sursa: Magdalena Popa Buluc, Expoziție Dumitru Bâșcu, fratele lui Enescu, la Bucureșți, Cotidianul, 9 septembrie 2019
