„Dumitru Bâșcu a fost fratele după tată al lui George Enescu. Marele compozitor a ținut enorm la el și i-a vegheat toată viața destinul, Du­­mitru fiind mai mic cu 21 de ani decât marele compozitor. Mitruță, așa cum îl alinta familia, a venit pe lume dintr-o pasiune târzie a lui Costa­che Enescu, tatăl lui George Enescu. (…) După 1948, au început vremuri grele și pen­tru hărăzitul frate al lui George Enescu. Deși Prin­cipesa Ileana, cu care pictorul era prieten, așa cum fusese și cu regina Maria, l-a invitat să o însoțească în exilul străinătăților, pictorul iu­bitor de țară a refuzat. Apoi a urmat urgia. De toa­te a fost acuzat Bâșcu. Că are un frate tră­dător de neam, adică George Enescu! Că a avut relații cu familia regală, că regina Maria îi cum­părase tablouri etc. În acei ani, s-a pus foc și conacului de la Cracalia. Să nu mai rămână nici urmă a celor doi frați. Dumitru Bâșcu a fost ares­tat și închis un an de zile, fără proces. Un eve­niment de-a dreptul dramatic, după care Du­mitru Bâșcu nu a mai avut nicio expoziție per­sonală, toată viața” – Valentin Iacob, Un pictor strălucit: DUMITRU BÂȘCU, fratele lui George Enescu, Formula As, nr. 1388, 30 octombrie 2019

sursa: Un pictor strălucit: DUMITRU BÂȘCU, fratele lui George Enescu


Dumitru Bâșcu s-a născut în satul Cracalia, comuna Dumeni, județul Dorohoi, actualmente George Enescu, Botoșani. Este fratele vitreg al muzicianului George Enescu prin tatăl său, Costache Enescu. Mama sa a fost Maria Ferdinand Suschi, de origine poloneză.

A urmat Școala de Belle Arte din Iași (actualmente Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași) între 1920-1924, avându-i ca profesori pe Gheorghe Popovici (pictor) si Jean L. Cosmovici, precum și Școala Națională de Arte Frumoase (actualmente Universitatea Națională de Arte București) între 1924–1927 unde i-a avut ca profesori pe George Mirea și Camil Ressu. A debutat la Salonul Oficial de pictură și sculptură în 1927, câștigând premiul Anastase Simu. A expus din nou la Salonul Oficial în 1928-1930 și 1946, primind în 1929 premiul Aman precum și cel mai mare premiu „Bursa de voiaj pentru pictura” în valoare de 50000 lei care i-a permis o călătorie extinsă de studii în Franța (1929-1931). A întreprins alte călătorii de studii în Franța și Italia în 1939.

În următorii ani, Bâșcu a expus regulat, având prima expoziție personală la Sala Dalles în 1935 urmată de o expoziție la Societatea Tinerimea artistică în 1944. A expus lucrări la Flacăra (1947), Expoziția Anuala de Stat (1948, 1953, 1954), Expoziția Interregională București (1956), și Expoziția de Arte Plastice București (1960). A făcut parte din juriul Salonului Oficial de toamnă în 1946 (președinte Camil Ressu). A publicat numeroase cronici de artă.

sursa: Magdalena Popa Buluc, Expoziție Dumitru Bâșcu, fratele lui Enescu, la Bucureșți, Cotidianul, 9 septembrie 2019


Dumitru Bâșcu, Autoportret
Dumitru Bâșcu, Autoportret