Fero Egyed

FERO EGYED – Omul Muzeu de la Oradea

Țineam legătura de vreun an, dar nu aveam drum prin Oradea neam. Dar în martie a demarat oficial proiectul „Muzeul Rock”, iar Oradea și Clujul erau pe harta noastră, deși carantina bătea la ușă. Iar întâlnirea cu rockerul bihorean avea să merite tot riscul…

Nu știu din ce trăiește. Ba știu, dar nu mi-e clar. Vara este unul dintre personajele târgurilor de meșteri populari. Iarna probabil hibernează, sau trăiește ca furnica, din ce a agonisit peste an.

Fero e o mare figură în zona sa, printre rockerii muzicieni. Cântă și el rock, de altfel, în underground, metal cu reprize ethno. În culise strânge ca furnica… Instrumente și accesorii, afișe… Amintiri. Mi-a promis că va căuta pentru muzeul nostru (deocamdată virtual) un text al unei formații de pe vremuri, cu însemnele cenzurii…

Eu l-aș pune pe trasee turistice, cu acea casă de la țară. Dacă ajung anul acesta la festivalul de tulnice pus la cale de Mircea Florian cu edilii culturali din Satu Mare, într-una din zile sigur vom găsi măcar un microbuz cu cale spre Parhida, jud Bihor.

Pentru că eu nici acum nu-l cunosc pe Fero; căutând poze pe pagina lui de facebook, descoperindu-i ucenicii întru artă tradițională și cânt popular, am constatat că interviul cu el este minimal, eram pe fugă oricum (virusul din spate-împunge / eu tot fug și el m-ajunge, adaptare din folclorul urban despre sărăcie:). Bine, aș mai filma eu și la o repetiție a trupei lui cu drâmbă și chitară distorsionată…

Fotografiile spun o poveste, interviul încă una… N-a mai avut loc cântatul la drâmbă din curte, o altă cameră în care nu era lumină pentru filmare… Dar bucurați-vă de exemplu de un strămoș al difuzorului, tone de aparate de radio de pe vremea lui Pazvante (unele poate mai vechi ca cele din expoziția din foyer-ul Sălii Radio), de o orgă cu aer (sau foale?), de câteva instrumente tradiționale… Pe unele le cară cu spatele, cum zice el, de la târgurile de vechituri… Și mă întorc la rock:

De curând ne-a părăsit marele muzician Dan Andrei Aldea, în momentul în care începuse să refacă (fără cenzura care îi suflase în ceafă atunci când a fost concepută) una dintre capodoperele rockului românesc, cum spun mulți, poemul Sfinx – „Zalmoxe”. Restitutio in integrum! După ce devenise un expert al sunetelor sintetizate de el însuși, adunând din anii 80 o bibliotecă impresionantă, Dan s-a întors spre preistoria muzicii (lucrarea trata spiritualitatea geto-dacă, timpul edificării poporului român, n-am găsit altă rimă), comandându-i lui Fero ceva instrumente arhaice…

La începuturile mele de jurnalist muzical, în anii 90, am conchis că Oradea este cel mai rock oraș din România, raportat la numărul de locuitori; după schimbarea generațiilor, am rămas cu aceeași idee fixă, la un moment dat rockerii bihoreni au ajuns să reprezinte România la „Eurovision”! În ultimii ani, în paralel cu dezvoltarea incredibilă a urbei, a ajuns deopotrivă un oraș muzeu, bihorenii și turiștii știu de ce. N-a fost greu să fac împreună cu un prieten, anul trecut, un filmuleț „Oradea – Orașul Muzeu” cu povestea zonei, folosind doar muzici din partea locului, de la Metropol la Rock Filarmonica Oradea, și de la Celelalte Cuvinte la Dan Aldea… imaginile de arhivă și din prezent s-au potrivit de minune (există pe youtube o filmare de la 1919… un altfel de centenar!). N-am găsit finanțare, nu fu bai. De curând, impresarul Florin Budeu a avut ideea unui „Muzeu Rock” în Oradea; tot așa, n-a fost să fie, dar ne-a cedat nouă artefactele pe care a apucat să le strângă. Vestea bună este aceea că Fero Egyed e un muzeu în sine! Și n-ați băut din pălinca de la el…