Festivalul Club A 1981

Comisia de vizionare

(Buletin A – 1980, text republicat în Buletin A – nr. 1/1999, ediție aniversară)

Text de Arh. asist. univ. Călin Irimescu.

13 decembrie 1980, la ora 5.30 s-au întâlnit în Gara de Nord membrii Comisiei de Vizionare: arh. Călin Irimescu, stud. arh. Dizy Rosentvaig, stud. arh. Iulian Vrabete, stud. arh. Liviu Postolache (interviuri), stud. arh. Virgil Ruta (foto), stud. arh. Monica Butnaru (interviuri), compozitor Mircea Florian (consultant). Destinația, Brăila și Tulcea. Sosit Brăila ora 10. Vizionat formație modestă. La ora 13 am plecat spre Tulcea… Trecut Dunărea cu bacul. Așteptat mașina spre Măcin o oră și jumătate. Afară frig și burniță. Cu mașina apoi până la Măcin, 15 km., așteptat autobuzul spre Tulcea 2 h. Frig, flămânzi și obosiți. Am sosit la Tulcea la ora 19. La ora 20.30 am vizionat formația ACCENT. Bună. Masa de seară – prima pe ziua aceea. Culcat ora 1. Hotel înghețat.

Dimineața 14 decembrie, ora 6.30 am plecat spre București. Schimbat trenul la Medgidia cu așteptare 2,30 h. Acceleratul spre București, arhiplin. Călătorit fără supliment viteză, prins supracontrol, amendă 250 lei. Discuții, nervi, nervi. Sosit Gara de Nord. Ne-am despărțit tăcuți. 16 decembrie 1980, ora 10.40 plecarea spre Craiova. Seara vizionat formația EL-TH04, promițătoare. Dormit în locuri diferite, noaptea târziu. A doua zi la 13.28 plecat spre Timișoara, întârziere 1,30 h. Între 20.30 – 22.30 vizionat două trupe nesemnificative. La 23.23 plecat spre București. Sosit dimineața cu o întârziere de 2 h. 1,30 h în Caransebeș. Nu s-a dormit. 20 decembrie 1980 plecat Brașov, la festivalul de jazz. Vizionat trupe cunoscute. Culcare la ora 2 la un cămin studențesc care exista pe post de gară. Unii veneau, alții plecau. Dormit 2 ceasuri. A doua zi vizionat formații consacrate. Fum, oboseală și nervi. Noaptea la ora 3 plecat spre București. Ne-am despărțit tăcuți.

22 – 25 decembrie 1980, la Polivalentă, câte cinci ore zilnic, vizionat alte și alte și alte trupe în spectacole gen ghiveci. Mare plictiseală, mare gălăgie, mulți nervi. Într-una din zilele vacanței îmi spune bobocu Fane: Sunteți cam obosit, dom profesor! Zic: Cu vizionările astea nebune! Zice: E, dar ce distracție grozavă, totuși! Zic: De așa distracții să ai tu parte! Și prin cap mi-au fugit zilele vizionărilor… Zice: Abia aștept! Plec, râzând strâmb, cu gândul aiurea…

Despre cum am ajuns pe același disc cu Dan Andrei Vladimir Aldea

text de Paul Prisada în volumul „Dan Andrei Aldea. Zbateri Zboruri Lumini” (cdpl, 2020)

Pe la mijlocul lunii noiembrie 1980, am fost sunat la telefon de către Mircea Florian, cu care am fost și sunt bun prieten. Mi-a solicitat o întrevedere la o seară de repetiții cu ACCENT la Tulcea. Am acceptat fără rezerve, neștiind despre ce era vorba. În 13 decembrie, am fost vizitați la repetiții de membrii unei comisii de vizionare de la Club A. Prin 10 ianuarie, am fost anunțați că suntem invitați să participăm la spectacolul concurs al grupurilor vocal instrumentale „Club A”, care urma să se desfășoare la Sala Palatului din București, în 16 – 19 martie 1981. Câteva zile mai târziu, am primit și desfășurătorul pe zile: HOLOGRAF, REDIVIVUS, BASORELIEF, PRO MUSICA, MODAL Q, METROPOL, M. EFFEKT (Republica Cehoslovacia) / NIMBUS, EL TH 04, DOMINO, EXPERIMENTAL Q2, FLORIAN DIN TRANSILVANIA, ROȘU ȘI NEGRU, GENERAȚIA 5 (RSF Iugoslavia) / TEST, ACCENT, GRUP ’74, TRANSFER, Harry Tavitian, SEMNAL M, PYRAMIS (Ungaria) / gala laureaților, Johnny Răducanu, POST SCRIPTUM, SFINX.

Sfinxul cânta atunci în componența Dan Aldea, Corneliu Bibi Ionescu, Barbu Idu și Mișu Cernea. Pentru noi, Accenții, inclusiv probele de sunet din fiecare zi au reprezentat un apogeu pe care, cu părere de rău o spun, nu l-am mai întâlnit de atunci pe nici o scenă din România. Dan Aldea și Mișu Cernea, împreună cu echipa care asigura sunetul, erau prezenți de la prânz la sală, asigurând toate cele necesare fiecărei trupe care urma să intre în concurs sau în recital. În ziua în care am intrat noi, 18 martie, Dan Aldea parcă s-a întrecut pe sine, ajutându-ne cu tot ce trebuia pe scenă – monitoare, stații de spate, dar și cu sunetul de pe față. Cred că a făcut vreo 20 de drumuri de la scenă până la mixerul din mijlocul sălii.

Noi am cântat atunci „Alarmă falsă”, „Drum bun”, „Câinele Enot”, „Oul dogmatic”, „Șarpele întâiul” – piese pline de efecte acustice inedite. Dan Aldea, vădit surprins de sonoritățile pieselor noastre, a venit de câteva ori pe scenă, să vadă cu ochii lui cum produceam acele sunete. A rămas stupefiat când a văzut că noi cântam cu o orgă Vermona îmbătrânită, pe care o trecusem printr-un generator de sunete, eu aveam o chitară produsă de Reghin (seara, Iuliu Merca a venit la noi în cabină și mi-a oferit chitara lui să cânt). Surpriza și încântarea lui Aldea se citeau fără eforturi pe fața lui. Ne-a încurajat și am schimbat mai multe vorbe de susținere. Atunci, după probele de sunet, ne-a spus că nici nu se gândește să nu fim laureați. Căldura cu care ne-a înconjurat pe tot timpul festivalului, cuvintele de încurajare, susținerea chiar în timpul recitalului, când a stat în culise, lângă noi, pe scenă, nu vor putea fi uitate niciodată. Un mare muzician, un mare OM! Juriul ne-a plasat pe locul IV. Flautistul nostru Gheorghe Torz a obținut Diploma de Interpretare.

Lui Dan Andrei Aldea i s-a acordat Premiul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, la fel și grupului SFINX. Ar mai fi de menționat că la doar o lună de la festival, Electrecord a scos pe piață primul disc rock live intitulat „Club A”, pe care sunt prezente șapte trupe care au cântat în festival: BASORELIEF, DOMINO, ACCENT cu „Alarmă falsă”, PRO MUSICA, SFINX cu „Focuri vii”, SEMNAL M și POST SCRIPTUM. Pentru noi toți, debutanți sau consacrați în acest festival, a strălucit steaua călăuzitoare Dan Aldea. În același an, în toamnă, el a ales calea pribegiei vestice, lăsând un gol neacoperit nici azi în muzica românească. Dumnezeu să te aibă în paza lui, Dan Andrei Vladimir Aldea!

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Al patrulea festival CLUB A (16 – 19 martie 1981)

adaptare după volumul „Club A – 42 de ani. Muzica tinereții tale” (cdpl, 2011)

Text de Doru Ionescu

Ultimul festival „Club A” care a putut fi susținut în vremea comunismului a fost organizat la Sala Palatului. În cele patru seri pe scenă au urcat următoarele grupuri: SFINX (premiul pentru întreaga activitate, iar pentru Dan Andrei Aldea premiul Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România pentru compoziția „Focuri vii”), BASORELIEF (trofeul şi premiul II pentru compoziţia „Crocodilul” înmânat lui Iulian Vrabete și Erwin Surin), HOLOGRAF (premiul III pentru compoziţia „Stratosfera amară”), GRUP ’74 (premiul III pentru interpretare), REDIVIVUS, EXPERIMENTAL Q2 (premiul I pentru interpretare), PRO MUSICA, ACCENT, DOMINO (premiul de popularitate şi premiul II pentru interpretare), NIMBUS, EL-TH 04, TRANSFER, TEST, MODAL Q, SEMNAL M (premiul I pentru compoziţia lui Iuliu Merca „Mai avem multe de făcut” – singura filmare rămasă de pe urma întregului festival în Arhiva Multimedia TVR, un fragment de circa 2 min editat pe DVD-ul „Timpul chitarelor” de TVR Media în 2009), cu menţiunea că IRIS au fost excluşi de organizatori de pe lista participanţilor, exact când erau la apogeu cu formula de aur… S-au mai decernat diplome de interpretare individuale lui: Iulian Vrabete – ch bass, Doru Căplescu – trompetă, Erwin Surin – claviaturi, Iosif Lantoș – pian, Mircea Soare – ch solo, Sorin Chifiriuc – ch solo și vocal, Torino Tudorache – baterie, Nicky Bucaciuc – ch bass, Gh Torz – flaut, Ion Baciu jr – pian.

„Electrecordul ne demonstrează ce nobil e să te ţii într-adevăr de cuvânt. Căci luni, 13 aprilie, am participat în cadrul Serbărilor «Scânteii Tineretului» la lansarea chiar a discului cu pricina.” (Paul Nancă în „Viaţa Studenţească” din 1981). Aşadar iată şi data lansării acelui unic disc – compilaţie înregistrat în concert, apărut sub oblăduirea regretatei Danielei Caraman Fotea (autoarea singurelor dicţionare româneşti rock – pop – folk), a lui Cristian Păunescu (ulterior redutabil realizator TVR) şi a directorului Electrecord de atunci, Vasile Şirli (astăzi director muzical la „EuroDisneyland” (Paris). De remarcat că a fost mai puţin de o lună de la înregistrarea până la apariţia documentului azi fabulos, cu BASORELIEF, DOMINO, ACCENT, PRO MUSICA, SFINX, SEMNAL M, POST SCRIPTUM.

Muzicologul Daniela Caraman Fotea semna pe coperta a doua un text curajos:

„Spectacolul – concurs Club A al grupurilor vocal–instrumentale – (…) manifestare a unui responsabil mod de gândire prin care noul artistic, reflex al aceluia pe care viața îl produce fără răgaz în toate domeniile ei de manifestare, este acreditat dar și stimulat către o ascendentă traiectorie valorică.

(…) Oferind un cadru organizat de manifestare unor autentice talente,
spectacolul-concurs Club A s-a demonstrat a fi și o tribună a creativității;
numeroasele formații prezente în programul competiției au relevat diversificate preocupări creatoare ale tinerilor muzicieni, profesioniști sau amatori, punând în evidență existența unui solid repertoriu original. Au fost prezentate aproape o sută de piese – multe în primă audiție; fondul de esență al muzicii rock românești acumulează astfel noi valori prin care se conturează cu mai mare precizie stilul și caracterul acestui gen în contextul culturii noastre muzicale. Manifestările Club A pot deveni astfel, în timp, un stimulent al creației muzicale, un catalizator cu evidente implicații educative al definirii acestui tânăr compartiment al artei sunetelor.

Există, la noi, un public avizat pentru acest gen de muzică, un public pentru care plăcerea întâlnirii cu muzica de calitate constituie un eveniment întâmpinat cu entuziasm, dar mai ales cu respectul față de muncă, de dăruirea artistică a celor care își oferă cu generozitate talentul scenei de concert. Albumul de față, primul disc rock live editat de Electrecord, prezintă selectiv câteva dintre cele mai izbutite secvențe ale concertelor, sub aspect artistic, interpretativ, dar și tehnic; protagoniștii, de la cei mai tineri, debutanții de la Tulcea, la cei consacrați, Sfinx, Semnal M etc, ne oferă o semnificativă panoramare a orientărilor stilistice îngemănate în contextul actual al genului, dar și o probă a entuziasmului și seriozității cu care este abordat acest – pe cât de tânăr, pe atât de tulburător – compartiment al artei sunetelor: muzica rock, cea mai tânără dintre fiicele Euterpei…”

Mihai Plămădeală puncta după un sfert de secol pe muzicisifaze.com: „Albumul de concert Club A a dat la apariţie mari speranţe iubitorilor muzicii de gen. Concerte bune fuseseră şi înainte, au fost şi după, dar dintre cele păstrate în memoria suportului material (=imprimare), acesta rămâne Concertul. Mai mult decât nimic, mai puţin decât s-a întâmplat şi foarte puţin în raport cu dorinţele fanilor. Şi totuşi cât de mult…”