„În această perioadă, în care concertele și evenimentele sunt suspendate până nu se știe când, am putea găsi timpul și cheful să facem muzică pentru muzică.
Ideea ar fi de a resuscita câteva piese ale rockului din perioada incipientă, anii ’60 – ’70, aparținând unor trupe românești. Vom alege piese care nu vor pune probleme de copyright, chiar dacă nu se prevede monetizarea variantelor lor actualizate. Acceptul compozitorilor ne va permite și să facem mici modificări de formă, necesare, probabil, în ideea actualizării lor.
Proiectul se bazează pe voluntariat și presupune că fiecare muzician își poate imprima acasă părțile sale, ca să respectăm și carantina. Dacă este nevoie, există și posibilitatea de a se înregistra (de exemplu tobe) într-o sală utilată.
Fiecare muzician este rugat să își filmeze interpretarea (cu telefon sau altceva simplu) și din montajul acestor filmări se vor obține clipurile respective. Dacă, mai târziu, va exista posibilitatea de a monetiza rezultatele acestui proiect, vom încerca să finanțăm un spectacol care să aducă în fața publicului aceste producții.“
Cu această declarație de intenții, sintetizată de Iulian Vrabete după o întâlnire cu Gabi „Pipai“ Andrieș și Doru „Rocker“ Ionescu în 16 martie 2020, proiectul Rockul Carantinei a fost lansat printr-o pagină facebook, câteva zile mai târziu. Ideea a fost salutată cu entuziasm de mulți melomani și firește de muzicieni rock. Cu o listă de piese mereu în schimbare, ne-am concentrat la un prim remake… dar am dat sfoară în țară cu sumedenie de piese. Prima a împrumutat solistul de la a doua (care începuse prima, dar intrase în stand-by:), am fost împresurați de întrebări inerente dar și neașteptate, s-au propus tot felul de variante orchestrale, unii instrumentiști nu au putut să înregistreze (în lipsa tobelor, de exemplu), alții s-au contrazis în abordări…
Cert e că, în scurt timp, am ajuns la concluzia că trebuie să existe un șef de proiect, un producător muzical care să-și asume o variantă orchestrală, eventual negociată cu ceilalți parteneri de înregistrări… de acasă. Au fost piese modificate din mers, păreri în… contratimp, piese reluate, piese abandonate pe moment. După edificarea primului remake, apele s-au limpezit, au venit propuneri de colaborări dintre cele mai diverse, întotdeauna onorante pentru fondatorii proiectului, piese inedite propuse din exterior. Dacă la început s-a mers pe urmărirea fidelă a partiturii, au apărut și idei constructive de a schimba (uneori semnificativ) viziunea orchestrală a autorilor (primul pas, curajos – în cazul RODION G.A.). Atunci când au existat cenzurări sau scurtări ale textelor inițiale (la vremea înregistrării), s-au repus în pagină variantele originale, când s-a putut (cazul „Puterea muzicii“ / „Zburătorul“ e notoriu).
Fiecare remake are povestea sa, abordările s-au evazat: au apărut piese începute cu vocea și pianul, dar și cu tobele… Nu în ultimul rând, autorii au dorit să intre în echipa de remake – cazul lui Doru Apreotesei (Post Scriptum) ori al Ancăi Vijan Graterol (Catena)! Independent de noi, au apărut și alte inițiative punctuale de gen: Sebastian Burneci / George Natsis / Adrian Flautistu / Vlad Popescu cu „Perfect“ (TIMPURI NOI, în cadrul „Stagiunii de Jazz“), Bogdan Costea și Tibi Duțu cu „Negru Vodă“ (PHOENIX), o preluare după o piesă PROGRESIV TM inedită – „Vorba dulce din bătrâni“, înregistrată de doi foști membri ai trupei, Vlady Cnejevici și Ghighi Iovin, respectiv Teo Boar.
Revenind la Rockul Carantinei, nu putem trece peste întâlnirea unor generații diferite de muzicieni rock români, oameni care nu s-au cunoscut înainte și care, altfel, nu ar fi colaborat poate niciodată, uneori din țări (și chiar continente) diferite. Într-unul dintre primele mesaje primite, compozitorul piesei FFN, Gabi Litvin, declara: „De ce îmi place proiectul Rockul Carantinei? Pentru că aduce la suprafață niște idei din anii ’60 – ’70, și de care condiția actuală a pieței din România ar putea să beneficieze. Ca să vă dau un exemplu: Clapton, Jeff Beck, Jimmy Page… ce credeți că au făcut ei? Au adus la suprafață – cu ce gândeau, cum puteau și cum vedeau ei – toată muzica anilor ’30, de-asta au spart piața. Băieții din ziua de azi, care cântă într-un fel extraordinar, ar putea să facă același lucru: să ia ideile care au fost promovate în anii ’60 – ’70 – ’80, să le extragă și să le pună pe piață cu tehnica și cu posibilitățile de azi…“
La strângerea primelor 10 piese (cam aici ne-am dorit să ajungem inițial), am tras linie și am adunat primele impresii. Piesele sunt postate pe un canal youtube Rockul Carantinei și… continuă să apară, deși starea de urgență a trecut. Ne dorim un CD, un concert, dar în primul rând continuitatea proiectului, care nu ar fi existat fără criza care i-a țintuit acasă pe muzicienii rock, oprindu-i pe moment din pasiunea și meseria lor. Cu atât mai mult, încă o dată mulțumiri tuturor celor care au acceptat provocarea, de la instrumentiști și soliști până la compozitori, cameramani și editori video care au achiesat la idee.
„Rockul Carantinei este un proiect Tribut apărut în martie 2020, în care muzicienii rock români reînregistrează piese de rezistență din istoria muzicii românești. Un omagiu întemeietorilor, în vremuri de cumpănă pentru artiștii români.“
(Iulian Vrabete, Gabi „Pipai“ Andrieș, Doru „Rocker“ Ionescu)