Dan „Rini” Crăciun – voce & aranjament vocal, Andrei Bălașa – chitară & aranjament orchestral, Miruna Puiu – voce, Cătălin Ungureanu – bass, Claudiu „Nașu” Purcărin – tobe

Gabi Pipai Andrieș – mixaj audio, Iulian Vrabete – producție muzicală, Bogdan Sterpu & Doru Rocker Ionescu – producție video

Florian „Moțu“ Pittiş: „Primul care s-a aplecat asupra folclorului şi a structurilor populare el a fost. Ideile sale s-au dezvoltat până la stadiul de concept… Toate spectacolele ulterioare, hippie, au fost începute de el şi de OLYMPIC ’64, dar şi cu alte trupe, individuale. Avea informaţii din foarte multe domenii, a-nceput studii la mai multe facultăţi, neterminând nici una; un individ de o valoare, gândire şi simţire extraordinare. Orice tip care îl cunoştea era marcat de el, ideile îi curgeau. Nu pot uita filmul «Nunta de piatră», realizat de Piţa şi Veroiu în 1972. El şi apare acolo, enigmatic ca în istoria însuşi rockului, lângă patefonul pe care l-a adus la nuntă; comparaţia cu Syd Barrett de la PINK FLOYD e imediată…

Nici pe Dorin Liviu Zaharia nu-l aveau la suflet comuniştii. Chiar îi interziseseră mai multe apariţii. I s-a tras de la «Primăvara Baladelor», primul mare festival folk, organizat la Facultatea de Drept. Chubby a venit cu Mircea Florian şi cu CEATA MELOPOICĂ. Îmbrăcase o ie românească şi când a ajuns pe scenă şi-a scos ia – gen cămaşă de noapte – din pantaloni. Imaginea aceasta, la care s-au adăugat pletele pe care le purta Zaharia, a provocat un mare scandal. Cenzorii considerau, ajutaţi şi de muzica uşor mai ciudată pe care o cânta folkistul, că Zaharia arăta ca Iisus Hristos şi că evoluţia sa, în general, are o tentă religioasă.

Ce să mai zic, mi-a fost prieten bun şi am trecut prin multe împreună… I se spunea Chubby de la Chubby Checker, cel care a lansat twist-ul. A fost un vârf al generaţiei lui, gândind mai repede decât toţi cei din preajma sa. Cu OLYMPIC ’64 s-a lansat în plină «beatlemanie», nu ca alţii după. Cântau ca PINK FLOYD înainte ca aceştia să apară, făceau spectacole de muzică şi poezie înainte de Jim Morrison şi DOORS.”

Același personaj providențial pentru muzica noastră folk și rock a impulsionat, după 1989, reluarea celor două piese „Vinovații fără vină“ și „Ploaia care va veni“, făcute celebre de PASĂREA COLIBRI, auzite în clandestinitate la Chubby Zaharia. Cât despre grupul OLYMPIC ’64, acesta a fost clădit de chitaristul și compozitorul Dimitrie „Picky“ Inglessis, pe structura unei prime formaţii numită PIONEERS, în cadrul liceului „Mihai Viteazul“ din Bucureşti (1961); așadar unul dintre primele semne rock românești, atunci în epoca beat. Bateristul Costin Petrescu a fost de la început în ecuație, vreme de un deceniu. Unul dintre personajele cheie ale muzicii românești, ținând cont că la desființarea grupului, în 1971, s-a alăturat lui Nicolae Covaci, la edificarea noului concept etno PHOENIX.

Povestea grupului se cunoaște, au apărut cărți cu capitole semnificative. Dar amintirile despre Dorin Liviu Zaharia și OLYMPIC ’64 sunt cu mult mai numeroase față de dovezi, de înregistrările rămase: două piese pe un disc single Electrecord, în 1970. În componență, pe lângă cei trei membri deja enumerați, figurau basistul Dan Dimitriu, chitaristul Sandu Preda și claviaturistul Mircea Marian. Piesa de față este o prelucrare din folclor semnată Dimitrie Inglessis și Dorin Liviu Zaharia.

Florin Silviu Ursulescu: „Dorin Liviu Zaharia a fost un personaj aparte, din stirpea cărturarilor, ca şi în cazul lui Andrei Oişteanu. Era preocupat de filosofie, folclor, muzicologie, stăpânea o teribilă forţă a convingerii în OLYMPIC ’64 astfel încât, departe de a avea studiile muzicale ale unor Picky Inglessis sau Dan Dimitriu, s-a impus în faţa lor. Toţi ascultau la ideile lui, desena – pentru a se face înţeles mai bine – nişte tabele în culori, avea şi carismă. Aşa au apărut toate acele uluitoare lucrări, cu adevărat ieşite din comun, care astăzi nu mai există.”

Andrei Oișteanu: „M-a influenţat pe tot restul vieţii şi în toată cariera, îţi vorbesc cu cea mai mare plăcere despre Dorin Liviu Zaharia… L-am cunoscut la Sala Palatului, la festivalul «Club A» din ’71, cînd a cântat cu OLYMPIC ’64 opera rock „Karma Kaliyuga“. O apariţie formidabilă, de ascet hippie autohton, straniu; o siluetă fragilă, cu picioarele goale, cu pletele şi barba vâlvoi. Era îmbrăcat într-o cămeşoaie ţărănească lungă până la pământ, coborât din cer ca o cerşetoare (cum suna şi unul din cântecele formaţiei sale), pe fundalul recitărilor din Rabindranath Tagore… O voce inconfundabilă, acută, a cărei frecvenţă deregla zborul liliecilor. Interpreta propriul său poem, un soi de bocet păgân.”

În 2007 l-am cunoscut personal pe Dimitrie Inglessis, la… Taifas cu Costin Petrescu și Cornel Guriță, solist șaizecist la COMETELE și OLYMPIC ’64. Picky (despre care cineva îmi spunea că ar fi fost unul dintre orchestratorii preferați al lui Sile Dinicu) a cântat cu celebra orchestră condusă de Max Greger (parcă și aceea a lui Udo Jurgens), a făcut muzică de film, cred că a și predat muzică. Dar apariția sa a fost aceea a unui rocker sadea, care purta la mână o brăţară cu ţinte şi era îmbrăcat într-un tricou imprimat cu trupa de black metal IMMORTAL, în ciuda unei vârste care bătea atunci, probabil, spre 60 de ani… Discuţia a fost plină de miez, de sevă, de lucruri esenţiale despre rock (metal în particular, de la AC/DC la black, via PANTERA).

I-am pus la dispoziţie tot ce strânsesem despre OLYMPIC, în paralel cu Chubby, inclusiv amănunte despre cimitirul din Berca unde odihnește solistul, la umbra unei mânăstiri brâncovenești…  întrucât muzicianul era interesat să revină asupra operei din 1971, cu condiţia să reasculte măcar nişte pasaje. Din păcate, aşa ceva n-aveam, dar şi acum colcăie în mine speranţa că vreodată generațiile următoare de melomani vor reasculta ceva din operă, din concept, măcar refăcut dacă nu din cel original. Răspunsul său, plin de speranţe, suna cam aşa: „Am citit totul cam pe nerăsuflate. Hmmm, ce să zic? Versurile lui Chubby m-au cam turtit (la prima citire)… heavy stuff! Grindină de metafore… (care nu prea sună), dar şi substanţa care ar suna. Le voi reciti zilele următoare… Dar nu uita ce ţi-am spus: Nici unul din noi nu înţelegea ce făcea Chubby – noi ne bazam pe faptul că el oricum era genial. Basta. (…) Bineînţeles că aveam treabă cu folclorul şi ritmurile aksace (eu în special cu Doina, lucru pe care l-am practicat mai mult în Germania). Îmi aduc aminte că la o vizionare (cenzură) a trebuit să-l chem în ajutor pe proful meu de folclor de la conservator ca să-i convingă pe boi că muzica e safe, adică folclor curat.”

Rockul Carantinei a avut în vedere o voce asemănătoare cu cea a lui Dorin Liviu Zaharia – Dan „Rini” Crăciun (DIRTY SHIRT), îl curtam demult. Proba înregistrată cu un simplu telefon a fost edificatoare. Fără să știe declarațiile lui Picky Inglessis, chitaristul Andrei Bălașa (THE GROOVY BASTARDS) a gândit o schiță, care a trecut mai departe la bateristul Claudiu „Nașu” Purcărin (NIGHTLOSERS) și la basistul Cătălin Ungureanu (AN THEOS).

Picky Inglessis: „Înainte de apariţia lui D.L.Z. în formaţie, OLYMPIC-ul nu avea piese proprii. Dacă îmi amintesc bine, lucrul cu Chubby era cam aşa: El începea să cânte pe sus (pe sub tavan) şi eu încercam să-l readuc pe pământ; adică să căutăm o tonalitate potrivită şi armonii hype. Cum am ajuns noi să imprimăm «Bradul» şi «Haiducul» la Electrecord nu ştiu. La «Haiduc» m-am tot gândit de când m-am întors în ţară şi, dacă ar fi după capul meu extrem, piesa ar trebui recântată cu totul altfel. Şi clipul ar trebui să înceapă cu o femeie (mama) care povesteşte ce şi-au jurat vreo trei copii în noaptea Sântei Marii. Doresc ca loc de filmare Mânăstirea Brâncoveanu…”

Schița lui Andrei (din care lipseau câte un vers din ultimele trei strofe) a fost corectată de Rini… după primele înregistrări, așa că s-a reînregistrat, Pipai a făcut minuni cu mouse-ul, s-a refilmat… Rini și-a implicat colegii – pe liderul Mihai Tivadar la procesarea vocilor și pe Miruna Puiu (backing vocals). Când l-a adus și pe Răzvan Horge (Ska-nk) pentru mai multe duble de filmări ale vocilor (vreo nouă fișiere)… am stat o noapte să descarc la transferuri, și încă o dimineață. Costumele de oșeni au pus bomboane pe tortul videoclipului (including butoaiele de murături din planul 2); nu ne-am lăsat nici noi mai prejos, aducând în ecuație arhivele video OLYMPIC de la Mirel Leventer, pentru care Andrei a compus un intro la marele fix. Costin Petrescu și Picky Inglessis ne-au aplaudat de departe și așa am bifat al zecelea remake Rockul Carantinei. Acesta a fost planul nostru… care va fi depășit, pentru că propunerile și înregistrările continuă.