Elena Pătrăşcanu (n. 12 aprilie 1914, Cernăuţi, Bucovina – d. 5 mai 2000, Bucureşti). Scenografă, deţinut politic.
Pe numele adevărat Hertha Schwamen, a studiat scenografia la Viena, devenind arhitect-scenograf.
S-a căsătorit cu liderul comunist Lucreţiu Pătrăşcanu în 1939. Activistă la Secţia de Agitaţie şi Propagandă a organizaţiei PCR, filiala Bucureşti, membră a Consiliului consultativ de pe lângă Ministerul Propagandei, lider al grupării artistice din Uniunea Patrioţilor, Elena Pătrăşcanu este arestată la 28 aprilie 1948 şi acuzată de „complicitate la distrugerea PCR şi a ţării”, după arestarea soţului ei.
Presiunea fizică şi psihică exercitată asupra ei în timpul anchetei s-a soldat cu mărturisirea faptului că soţul ei nu credea în vinovăţia grupului sovietic format din Grigori Zinoviev, Lev Borisovici Kamenev şi Nikolai Ivanovici Buharin, condamnaţi de liderul sovietic I.V. Stalin, ceea ce în subsidiar însemna că soţia a ajutat la demascarea „trădătorului”.
O fotografie istorica Lena Constante, Elena Patrascanu, Ana Pauker (in background, Lucretiu Patrascanu) 
Elena Pătrășcanu, sursa foto Mihai Berchet, 9 caiete albastre, Editura Muzicala, 1983
După executarea lui Lucreţiu Pătrăşcanu, a fost condamnată, în aprilie 1954, la 14 ani de muncă silnică, 5 ani de degradare civică şi confiscarea bunurilor, iar prin decretul de graţiere din 26 martie 1956 este eliberată şi înştiinţată despre moartea soţului său în închisoare. S-a recăsătorit cu Yannis Veakis, regizor de teatru (comunist grec refugiat în România).
Este una dintre fondatoarele primului teatru de marionete, Teatrul Ţăndărică din Bucureşti, de care s-a îngrijit până la arestarea sa.
Reevaluarea procesului Pătrăşcanu în 1968 i-a asigurat reabilitarea. Ascensiunea şi decăderea politică a Elenei Pătrăşcanu au fost strict legate de parcursul sinuos al carierei lui Lucreţiu Pătrăşcanu.
Elena Patrascanu, Schita pentru piesa Vlaicu Voda a lui Alexandru Davila, Teatrul National Bucuresti din 1982, 16×7 cm, Nasui Collection 
Elena Patrascanu, Schita pentru piesa Vlaicu Voda a lui Alexandru Davila, Teatrul National Bucuresti din 1982, 27,5×20,5 cm 
Elena Patrascanu, Schita pentru piesa Vlaicu Voda a lui Alexandru Davila, Teatrul National Bucuresti din 1982, 18×12 cm, Nasui Collection 
Elena Patrascanu, Schita pentru piesa Vlaicu Voda a lui Alexandru Davila, Teatrul National Bucuresti din 1982, 21,5×15 cm 
Elena Patrascanu, Schita pentru piesa Vlaicu Voda a lui Alexandru Davila, Teatrul National Bucuresti din 1982, 20×11 cm, Nasui Collection 
Elena Patrascanu, Schita pentru piesa Vlaicu Voda a lui Alexandru Davila, Teatrul National Bucuresti din 1982, 24×16 cm, Nasui Collection 
Elena Patrascanu, Schita pentru piesa Avarul a lui Moliere, punerea in scena de la Teatrul I D Sarbu din Petrosani, 1970, 24,5×19 cm, Nasui Collection 
Elena Patrascanu, Schita pentru piesa Avarul a lui Moliere, punerea in scena de la Teatrul I D Sarbu din Petrosani, 1970, 24,5×19 cm, verso, Nasui Collection 
Elena Patrascanu, Schita pentru piesa Avarul a lui Moliere, punerea in scena de la Teatrul I D Sarbu din Petrosani, 1970, 14,5×10 cm, Nasui Collection 
Elena Patrascanu, Schita pentru piesa Avarul a lui Moliere, punerea in scena de la Teatrul I D Sarbu din Petrosani, 1970, 22×18 cm 
Elena Patrascanu, Schita pentru piesa Avarul a lui Moliere, punerea in scena de la Teatrul I D Sarbu din Petrosani, 1970, 17×16 cm, Nasui Collection
Fise matricole (1) 
Fise matricole (2)
sursa:
Bibliografie
- George Marcu (coord.), Enciclopedia personalităţilor feminine din România, Editura Meronia, Bucureşti, 2012