ROCKUL ROMÂNESC… de poveste – De la concept la operă rock

Text de Doru Ionescu
Consultant: Iuliu Constantinescu

Una dintre cele mai frumoase figuri ale rockului românesc, în opinia realizatorilor acestui site, o reprezintă compozițiile ample, cu o temă integratoare și fir narativ, de la piese și discuri conceptuale până la spectacole complexe gen operă rock.

În România, până în ‘89 au existat destule încercări, în special în anii ‘70, reușite în măsura în care nu au fost afectate – mai mult sau mai puțin – de cenzură. Abia după Revoluție s-a putut discuta despre producții puse în scenă… în plenitudinea termenului operă rock. Centrifugarea din showbiz-ul autohton nu le-a permis, însă, să reziste, așa cum s-a întâmplat cu marile succese ale genului în Vest, dar și dincoace de fosta cortină de fier. Unele lucrări au apucat să fie înregistrate, altele au avut parte și de o punere în scenă, dar lipsă finanțării producțiilor n-a putut sădi genul în conștiința melomanilor români.

Trecerea timpului și lipsa documentelor înregistrate audio / video în anii ’60 – ’80 a estompat, de altfel, toată istoria rockului românesc progresiv / programatic. Departe de a fi exhaustivi, realizatorii încearcă o punctare a unor momente importante din istoria unui gen muzical… al poveștilor cântate, cu o minimă focalizare asupra componisticii, a libretului, a mesajului intenționat.

Interviu Aurel Gherghel & Nelu Stratone despre începuturile rockului progresiv în România. În particular, apariția ieșenilor ROȘU ȘI NEGRU a la BLOOD SWEAT & TEARS, folosind un pachet de suflători. Am fost sincroni cu tot ce se lucra dincolo, în Occident, imediat după „Jesus Christ Superstar”, înainte de „The Wall” ș.a.m.d.

PHOENIX – „Miezul nopții” (TVR, 1968)

Într-o epocă în care muzica nouă și informațiile despre aceasta ajungeau cu greutate în România, apariția misionară a muzicologului jazz Cornel Chiriac la Radio România, cu o primă emisiune „Metronom” specializată pe (pop-)rock, realizată împreună cu Geo Limbășanu, în 1967, a încurajat semnificativ / decisiv apariția / emergența grupurilor românești cu repertoriu propriu. În particular, acesta i-a influențat pe PHOENIX în direcția conceptualizării pieselor. Dovadă filmarea acestei piese, după un scenariu scris de Chiriac, care punea în evidență o anumită atmosferă psihedelică.

Interviu Aurel Gherghel & Nelu Stratone (2000) despre „(Pasărea) Archeopteryx” care aducea a prim poem rock la noi.

SIDERAL – „(Pasărea) Archeopteryx” (1968)

O altă filmare din același an, care îi aducea în prim plan pe SIDERAL. Alături de Mircea Drăgan, ajuns mai târziu un cunoscut compozitor de muzică ușoară, se afla basistul și compozitorul Dumitru Tunsoiu alias Liviu Tudan. Curând după această filmare, Liviu Tudan era nevoit să se mute la Conservatorul din Iași, alăturându-se grupului ROȘU ȘI NEGRU, reinventat acolo de Nansi Brandes.

Interviu Mugur Winkler (Zurich, 2010) despre întâlnirea cu Cornel Chiriac, după un concert în sala parter de la „Preoteasa” și discuția despre reinventarea rockului, psihedelism și improvizații modale.

Interviu Andrei Ignat (2005) despre vara 1968 la mare, influența lui Liviu Tudan, concertul SIDERAL imediat după invazia Cehoslovaciei, noutăți aduse de SIDERAL MODAL QUARTET în 1969.

SIDERAL MODAL QUARTET – „Vei pleca din norul meu” (primul festival „Club A”, 1969) înregistrare Radio România / foto, imagini la temă

Înregistrare rarisimă dintr-un an – 1969 – rămas celebru pentru festivalul „Woodstock”. Încă o piesă – „Blues pentru primele trei rânduri” (cu dedicație pentru muzicienii cu scaune rezervate lângă scenă) – explică astăzi de ce SIDERAL MODAL QUARTET câștigau la primul festival național de muzică pop premiul pentru virtuozitate instrumentală, dar și menționarea lui Mugur Winkler ca cel mai bun chitarist. În mai puțin de o lună, aveau să plece pentru totdeauna de pe scenele românești. Fenomenul a luat amploare din 1971, atunci când regimul comunist a declanșat o nouă politică culturală.

Interviu Liviu Tudan (2000) despre invitația pe care SIDERAL o avea pentru primul festival, propunerea sa acceptată de organizatori de a participa cu ROȘU ȘI NEGRU – „Nebunii care cred” / „Fool prayers” – o dramă lirică free cu teme blues, solouri etc.

Live ROȘU ȘI NEGRU (primul festival „Club A”, 1969)

• 

• 

Ieșenii s-au impus la primul festival, primind Trofeul; Liviu Tudan a câștigat și premiul de concepție muzicală, iar între premiile instrumentale s-au numărat cele pentru claviaturistul Nansi Brandes și foarte tânărul baterist Ovidiu Lipan Țăndărică. 

Interviu Ovidiu Lipan Țăndărică (2000) despre prezența ROȘU ȘI NEGRU la „Preoteasa”, gala de la Sala Palatului, rolul lui Tudan (celebru cu SIDERAL) care i-a mobilizat în direcția muzicii progressive și a compozițiilor proprii, acceptată de publicul studențesc, cu concursul asistentului de la Conservator Sabin Păutza.

Interviu Nicky Dorobanțu (Koblenz, 2010) despre piesele împărțite ca partitură vocală cu Liviu Tudan, premii…

ROȘU ȘI NEGRU – „Soare și vânt” (imagini Mirel Leventer, sunet filmare platou TVR, cca 1971) fragment instrumental

La al doilea festival concurs, ROȘU ȘI NEGRU nu-l mai aveau pe Liviu Tudan, dar susțineau o suită – „Soare și vânt” – cu un grup semisimfonic. Juriul a premiat formația pentru virtuzitate instrumentală, în particular pe Brandes și Lipan (cu un solo susținut la limita infarctului) cu premii individuale.

Interviu Nansi Brandes (2002) despre influențele Bartok, Emerson Lake & Palmer, Blood, Sweat & Tears. Controverse în conservatorul de la Iași, între profesorii din garda veche și Vasile Spătărelu & Sabin Păutza care susțineau trupa.

Interviu Dumitru Moroșanu (2000) redactor RTV Iași, despre primele fragmente înregistrate la studioul local de radio – „Ploaia, soarele și vântul”, mai târziu și la TVR, sunet bun din concepție, public interest.

ROȘU ȘI NEGRU – „Soare și vânt” (filmare TVR, cca 1971) fragment cu voci

Interviu Sabin Pautza (2009) despre orchestrațiile ROȘU ȘI NEGRU la care a participat cu plăcere alături de Nansi Brandes, pentru un prim concert de rock simfonic la Iași (1968?).

Interviu Liviu Tudan (2000) depre continuitatea conceptualizării muzicii

METRONOM – „Sinestezie” (Festivalul „Club A”, 1971), portret „Remix” Liviu Tudan

Post scriptum la ROȘU ȘI NEGRU, continuitate pentru Liviu Tudan și apetența sa pentru lucrări conceptuale. Revenit în București, acesta scrie pentru grupul METRONOM (cu Nicolae Enache la claviaturi, dar și un pachet de suflători) o operă rock mai apropiată de conceptul vestic. O treaptă nouă în conceptualizarea concertului – un spectacolul structuralist, în maniera teatrului antic. Mobilizând un grup de dansatori pe scena Sălii Palatului, formația impresionează cu câteva fragmente dintr-un spectacol sincretic de muzică, mișcare și… lumină! Obținând Premiul pentru concepție de spectacol, Tudan reunește formația, la Casa Studenților din București, pentru o vizionare cerută de Ambasada Poloniei, care dorea să importe spectacolul. Din păcate, cenzorii au interzis lucrarea considerând-o ca având caracter legionar, fascist (lumina proiectată fiind de culoare verde), iar înregistrările au fost șterse din Radio.

Interviu Florian Pittiș (2000) despre Dorin Liviu Zaharia și conceptul său a la PINK FLOYD, spectacole de muzică și poezie înainte de DOORS, în care strângea informații din multe domenii

Imagini Festivalul „Club A” (1971) cu OLYMPIC ’64 / simulare audio cu sunet casetă audio Paul Ionescu

• 

• 

• 

Moment de apogeu și pentru OLYMPIC ’64, grup pierdut în legendă astăzi, avându-l ca frontman pe Dorin Liviu Zaharia. Cu precizarea că, și la primul festival, olimpicii prezentaseră suita rock „Dodecameronul focului alb”, apărând în palmares cu Premiul pentru stil românesc și concepție de spectacol. În grup, secondându-l pe solist cu orchestrații deosebite, doi mari muzicieni: chitaristul Dimitire Picky Inglessis și basistul Dan Dimitriu.

Interviu Florin Silviu Ursulescu (2000) despre Chubby Zaharia, care polariza muzicieni importanți, dar și viitori cărturari. Compoziții care azi nu mai există, pierdere uriașă pentru muzica și cultura română.

Interviu Costin Petrescu (2001) despre participarea la primele două festivaluri, „Dodecameronul focului alb” cu 12 piese, coborârea cortinei la „Karma Kaliyuga”, care se observă în filmarea lui Mirel Leventer, amănunte despre conceptul adus de Zaharia.

Continuă OLYMPIC ’64 cu ilustrație video poezie olografă din operă: „Domnișoara cerșetoare albastră sau Gria Safiria” (manuscris Anton Petrașincu) + știmă panoramată (update 2020 Dimitrie Inglessis)

• 

Interviu Andrei Oișteanu (2001) despre primul contact cu Zaharia în 1971, cu viziunea unui hippie coborât într-o cămeșoaie țărănească, precum cerșetoarea din cântec, recitari din Rabindranath Tagore ș.a… frisonul orientalist de la granița anilor ’60 – ’70; colaborări și lecturi comune din filozofie, religie indiană.

Continuă OLYMPIC ’64 cu poezia titulară „Karma Kaliyuga” (manuscris Magda Zaharia) / update 2020: piesa „Kamadeva” (versuri Mihai Eminescu, cântată în festival)

• 

În pofida scandalului iscat de apariția nonconformistului Zaharia și a presiunii cenzorilor de a nu i se mai permite accesul în gala festivalului, Mac Popescu, directorul fondator al Clubului Arhitecturii, a insistat ca rezultatele jurizării să fie afișate întocmai. Prin urmare, OLYMPIC ’64 a putut să intre în portofoliul oficial al festivalului cu Premiul pentru stil românesc și menționarea solistului vocal! Ultima apariție a grupului, care avea să se dizolve curând.

Interviu Mirel Leventer (2000) despre imaginile filmate la al doilea festival, problemele apărute de la bun început, legate de debutul manifestării în 10 mai (Ziua Regelui), lucrările de amploare care au fost cântate în anul în care la Londra se juca „Jesus Christ Superstar”.

Interviu George Stanca (2002) despre „Țiganiada” lui Ion Budai Deleanu, piesă de teatru montată avangardist la Timișoara, cu membri PHOENIX printre protagoniști; Bihoi, Cârcu și Sepi la originea spectacolului care s-a jucat și la IATC în București.

Montaj foto PHOENIX la primul festival „Club A” (Emilian Urse), sunet poem rock (filmare TVR „Culegătorul de melci” peste Bega sau live „Omul 36/80” – sursă Alex Daneș) / posibil update PHOENIX 2020!

Înapoi în timp, pentru o formație care urma să ducă mai departe spectacolele conceptuale ethno-rock, pentru a-i menționa pe PHOENIX în contextul primului festival național concurs de muzică Pop din 1969 Deși aveau înregistrări Electrecord și câteva melodii care se difuzau la radio, timișorenii au prezentat o suită – „Omul 36/80” -, o primă încercare de lucrare conceptuală, pe textele lui Victor Cârcu și Victor Șuvăgău. Un premiu de originalitate pentru PHOENIX, înainte de sfârșitul… cu cântec al perioadei beat din anul următor.

Interviu Nicolae Covaci (2001) despre momentul 1971 și tezele lui Ceaușescu, idee mai veche vizavi de folclor, reticențe din partea colegilor și prietenilor, apoi edificarea unui spectacol conceptual de două ore, din care casa Electrecord a acceptat doar material de un singur LP – „Cei ce ne-au dat nume” – azi naiv ca producție, dar inspirat.

• 

• 

Interviu Costin Petrescu despre contactarea de către Covaci, ideile melodice și ritmice care l-au atras, inserția folclorului prin percuție, apropierea de Mircea Baniciu prin studiile la arhitectură, cercul de intelectuali în care se învârtea grupul

PHOENIX – „Nunta” / „Iarna” (filmare de platou, TVR 1972)

După scandalul declanșat de concertul de adio al lui Moni Bordeianu, 1971 este – prin voința liderului Nicolae Covaci – anul statuării noului stil PHOENIX, de inspirație folclorică. Un an mai târziu, trupa prezintă la Opera din Timișoara melodiile primului album românesc de rock – „Cei ce ne-au dat nume”. Conceptul – spectacol fusese pregătit în colaborare cu catedra de folclor a Universității din Timișoara, Valeriu Sepi introducând în scenografie măști, costume populare și instrumente tradiționale.

Interviu Josef Ioji Kappl (2002) despre discuția inițială cu Covaci pe litoral, apoi joncțiunea la Timișoara, selecționarea temelor și pieselor din folclorul arhaic.

Interviu Mircea Baniciu (2001) despre spectacolele cu „Țiganiada” după Ion Budai Deleanu, teatru avangardist sub bagheta regizorului Diogene Lelu Bihoi, viața culturală a Timișoarei, în particular a studenților etc. Configurarea primelor piese „Nunta” și „Negru Vodă” care aveau să devină hituri.

PHOENIX – „Jocul caprelor” / ilustrație copertă disc LP, imagini urători arhivă

Interviu Valeriu Sepi (2002) despre scenografia imaginată cu Nicu Covaci, amândoi studenți la Arte Plastice, basorelieful efemer sculptat în malul râului Șag, cu figuri de strămoși, care avea să apară pe coperta primului disc, grafică etc.

• 

Interviu Victor Cârcu (Karlsruhe, 2010) despre noutatea în România a spectacolelor – colaj, colaborarea cu Valeriu Sepi și Diogene Bihoi, antologiile de folclor arhaic de la Conservator și profesorul Manolescu, schițele la „Meșterul Manole”.

PHOENIX – „Meșterul Manole (uvertură)” / ilustrație cu imagini Mânăstirea Curtea de Argeș

După ce o altă încercare – anterioară – de a formula o operă rock fusese pierdută prin sertarele cenzurii, rezultând o singură piesă editată pe un disc mic – „Meșterul Manole” –, în 1974, în-mu-gu-reș-te un nou disc LP, cu sprijin în plus de la textierii Șerban Foarță și Andrei Ujică, alături de veteranul poet al timișorenilor, Victor Cârcu. „Mugur de fluier” rămâne în discografia PHOENIX ca albumul hiturilor, care consacră formația în vârful ierarhiei rockului românesc. De fapt, o anticameră pentru un dublu disc conceptual, cu o nouă abordare gen operă rock: „Cantafabule”, considerat una dintre capodoperele rockului românesc.

Interviu Șerban Foarță (2001) despre intenția – folosind popularitatea trupei – de a introduce texte şi sensuri (arhaice, ca și pasărea mitologică) cum nu existaseră nici în muzica cultă, asumarea păsării Phoenix, documentaţie serioasă, interogări Andrei Oișteanu, părintele Avramescu de la Jimbolia, făcând apel până la Jung, alchimie etc. Concluzie despre simbol.

Răsfoire broșură „Texte pentru Phoenix” / sunet PHOENIX – „Zoomahia” + filmare album animale mitologice Andrei Oișteanu (fragment instrumental + recitare Florian Pittiș) update 2020: Andrei Ujică

• 

• 

Dacă textele au putut fi publicate ulterior, discul dublu a suferit de pe urma cenzurii, fiind modificat după înregistrare. De asemenea, coperta propusă inițial de Valeriu Sepi și Lili Ochsenfeld (cu titlul original „Bestiar”) a fost schimbată integral. Broșura „Texte pentru Phoenix” a fost reeditată de editura Integral în ultimii ani, laolaltă cu publicarea celor două volume semnate de Nicolae Covaci!

Interviu Nicolae Covaci despre lucrul la compoziții în cantonamentul de pe Semenic, cenzură, salvarea din ultimul moment venită prin telefon de la Șerban Foarță, care a dat cheia interpretării „Zoomahiei”, războiul final între bine și rău etc.

Imagini studio Semenic și concert Ploiești cu scoatere măști în culise (Nuțu Cărmăzan) / sunet PHOENIX – „Uciderea balaurului”

Imagini inedite, ascunse până la Revoluție în curtea mamei lui Nicolae Covaci, dintr-o perioadă în care formația cvasi interzisă nu mai putea cânta decât în săli de sport și pe stadioane. Măștile și costumele au fost realizate de Dan Chișu. Filmările au fost girate de viitorul regizor Ioan Cărmăzan. Rămân de descoperit imaginile filmate la un concert cu dubașii în decorul / amfiteatrul natural de la Sarmisegetusa, de un cameraman numit Alioșa de Nicolae Covaci, dispărut între timp, poate în arhivele cinecluburilor din Reșița, Arad sau Timișoara, unde a existat o puternică mișcare de cineamatori.

Interviuri Costin Petrescu, Mircea Baniciu despre cantonamentul de pe Semenic, dubași originali, apoi înlocuiți cu timișoreni

Imagini stadion Sibiu: concert cu dubașii / sunet PHOENIX – „Pasărea Roc…k and Roll”

Interviu Andrei Oișteanu despre alegoria de animale fabuloase, corespunzătoare pieselor (cartea populară „Fiziologul”, care trata virtuţile şi viciile omului prin acelea ale animalelor fantastice). Nivel elitist greu de înțeles, de unde emisiunile radio cu Florian Pittiș, care au lămurit melomanii

PHOENIX – „Fie să renască” / turneu „Cantafabule” (Cluj, 1998), cu proiecții

• 

• 

• 

• 

Plecați în autoexil în Germania, membrii grupului (mai puțin solistul Mircea Baniciu) s-au despărțit. (facultativ: După câțiva ani, Nicolae Covaci și chitaristul Erlend Krauser au coordonat punerea în scenă la teatrul din Osnabruck a două musical-uri clasice, „Jesus Christ Superstar” și „Evita”). După Revoluție, materialul discurilor „Cantafabule” a fost refăcut și produs de Ioji Kappl. Din păcate, nu a mai fost editat, dar în turneul marilor orașe  din 1998, a fost cântat integral, apropiindu-se mai mult de ideea de operă rock, prin folosirea de proiecții și a trupei de dansatori condusă de coregrafa Adina Cezar.

Interviu Nicu Covaci despre încercări de a pune opera în scenă, promisiuni neonorate, alte idei legate de „Cantafabule” – în anii ’70 cea mai bună producție.

Montaj foto aniversări, alte spectacole deosebite / sunet PHOENIX – „Cimpoiul fermecat” (demo)

Încă de la revenirea în țară, Nicolae Covaci a încercat să pună în pagină două lucrări conceptuale dorite opere rock. „Empire of Vampires” (după o idee pornită încă din 1980, din care până astăzi au fost lansate câteva piese – cea titulară, „Singur”, „Apocalipsă”) și „AnteMiorița”. A urmat o reluare în concert a spectacolului „Cei ce ne-au dat nume”, în care au fost introduse și adaptate fragmente din „Rapsodia Română” de George Enescu (Sala Palatului, 1 Decembrie 2009). De asemenea, în funcție de bugetul atras, ultimele spectacole aniversare au diversificat exprimarea scenică, fie cu soliști autentici de folclor, dar și cu instrumentiști de muzică clasică. Pe măsură ce componența PHOENIX s-a stabilizat cu o nouă generație de muzicieni rock, Nicolae Covaci – secondat de chitaristul Cristi Gram – a putut să-și reia ideile mai vechi ori mai noi. (update 2020: De curând, proiectul derivat „Sinteza Rapsodia – Anotimpurile” a fost înregistrat în studio).

Interviu Florian Pittiș despre creația și viziunea lui Nicolae Covaci (pe care îl propune membru în Academia Română), care a pus la un loc munca colegilor din trupă și a textierilor, pentru un rezultat care contează în cultura română, menţinerea ideii de identitate naţională în rândul tinerilor.

SFINX – „Ursitoarele” / ilustrație imagini Sarmisegetusa cât mai vechi

SFINX, grupul renăscut de Dan Andrei Aldea din 1971, a cochetat cu muzica progresivă, iar al doilea album „Zalmoxe” este de asemenea considerat o capodoperă a rockului românesc. Un disc conceptual și inițiatic, apărut târziu și cu materialul amputat, ale cărui piese fuseseră cântate cu mult înainte de lansarea din 1979. Beneficiind de documentarea și arta poetică a lui Adrian Hoajă, Aldea și colegii lui au compus o întreagă poveste despre spiritualitatea geto-dacă, care se dorea pusă în scenă într-un spectacol complex, ceea ce nu a fost posibil.

Interviu Mihai Cernea (2001) despre „Zalmoxe” ca o încercare formidabilă, cu foarte multe repetiții pentru concerte, șase luni de reimprimări ale materialului discografic, culminând cu piesa „Mierea” care a avut 20 de variante.

Interviu Florian Pittiș despre Dan Aldea și „Zalmoxe”, documentare, discuții cu Liviu Ciulei etc

SFINX – „Blana de urs” / ilustrație imagini peșteră din videoclipul NEGURĂ BUNGET – „Văzduh”

Plecând din România în 1981, cu sentimentul eșecului vizavi de apariția cu mari lipsuri a discului „Zalmoxe”, marele muzician român s-a restabilit în țară în 2004. Împreună cu grupul clujean DESPERADO a reluat live piese de pe disc. Din păcate, Dan Aldea s-a stins la începutul anului 2020, în momentul în care, nedezlipit de studioul său, începuse să lucreze la refacerea „in integrum” a lucrării „Zalmoxe”, împreună cu poetul Adrian Hoajă. (posibil update 2020, în funcție de ultimele sale producții: De asemenea, pornind de la o compoziție a lui Doru Stănculescu – „Cum se naște un mit” – dorea să scrie o întreagă operă pentru copii.)

• 

• 

• 

Interviu Dan Aldea (2015) despre culmea cenzurii în cazul „Zalmoxe”, dar și despre o lucrare conceptual plecând de la o compoziție a lui Doru Stănculescu

(Posibil update 2020: Interviu Adrian Hoajă)

(Posibil update 2020: DAN ALDEA & DORU STĂNCULESCU  – „Cum se naște un mit”, ilustrație la temă + interviu Doru Stănculescu)

Interviu George Stanca despre operele lui Liviu Tudan, care a sfințit locul cu câte o lucrare conceptuală peste tot unde a cântat, amintire punctuală despre un spectacol complex la Teatrul Giulești

Imagini Liviu Tudan & quartet de coarde + instrumentiști rock (Club A, filmare 8 mm Mirel Leventer) / sunet: intro instrumental „Drum în piatră”

Interviu Liviu Tudan despre „Meșterul Manole” prin 75-76, combinație de pop-clasic-cvartet coarde, de care – nefiind muzică comercială – s-a ales praful etc… Fuziunea ROȘU ȘI NEGRU cu PROGRESIV TM – „Zburătorul” / „Puterea muzicii”, componență, refacere cu texte foarte bune, dar muzica nu a fost scrisă pentru acestea…

Montaj fotografii filmate UNIT PROGRESIV TM & ROȘU ȘI NEGRU / sunet „Puterea muzicii”

• 

• 

• 

• 

Cântată în 1977 – 1978, lucrarea (inițiatică) „Zburătorul” compusă de liderii celor două formații, Liviu Tudan și Ladislau Herdina, a fost înregistrată pe un album discografic, unul dintre puținele discuri de muzică progresivă românească din portofoliul Electrecord. Din păcate, textul a fost considerat mistic și a fost schimbat total cu ajutorul Danielei Crăsnaru. Bateristul Ion Cristian Călare preciza într-un interviu Remix din 2002 că libretul inițial conținea șapte acte, cu scenografie și costume, urmărind mitul Zburătorului.

Interviu Harry Coradini (2001) despre turnee, muzica compusă pe versurile unui tânăr poet Adrian, decedat între timp, supărarea pricinuită de schimbarea textelor, de unde coperta lăsată albă, în lipsa interesului ambelor formații care și-au văzut separat de drum.

update 2020: Clip ROCKUL CARANTINEI – „Zburătorul” (remake 2020: Croitoru / Dijmărescu / Coman / Vrabete / Petroșel)

Aprilie 2020, proiectul Rockul Carantinei de readucere în atenție a unor piese importante din istoria rockului românesc. În cazul acesta, s-au folosit textele originale de pe o postare youtube cu un concert live din 1978, respectând pe cât posibil orchestrațiile. O întoarcere la un disc românesc de excepție, proto progressive metal, marcat de chitarele înregistrate de Florin Ochescu și Ladislau Herdina!

Interviu Liviu Tudan despre un alt moment interesant pierdut – „Călătorie înlăuntrul nostru” (1981?) – proiectarea unui film psihedelic pentru care compusese o coloană sonoră, cântată live de ROȘU ȘI NEGRU, sincron cu filmul, o încercare de succes, dar care nu avea conotații comerciale.

CATENA – fragment live casetă audio / colaj foto

O înregistrare cu grupul rock feminin nr 1, CATENA, care la jumătatea anilor 70 făcea o figură frumoasă pe cele mai mari scene din România. Martorii oculari își amintesc de excursurile solo instrumentale ale fetelor, în epoca de aur a muzicii progresive, care le-au influențat spre compunerea unor lucrări conceptuale, prezentate în anumite concerte. Pe lângă mai cunoscuta „Sună albastru”, lidera chitaristă Anca Graterol a compus o piesă amplă, „Cultul Zburătorului”, iar baterista Lidia Creangă o alta – „Peştera Muierii”!

Interviu Lidia Creangă (2002) despre vizita la peșteră și impresii, influență și descriere formațiuni calcaroase cu nume personalizate. O suită muzicală ca și cea a Ancăi Vijan, care a compus pe versurile poetului Ioan Alexandru, la care se potriveau costumele cu coarne luminate, aripi acționate din culisele scenografiei.

(eventual update 2020, cu un posibil remake Rockul Carantinei -„Sună albastru”)

Nu întâmplător, după anul 2000, Lidia a fost cea care a adus în România licențe pentru câteva spectacole music-hall clasice, puse în scenă cu studenți la actorie, împreună cu sora sa, cadru didactic la UNATC, Sorina Creangă: „Jesus Christ Superstar”, „Evita” și „Hair”. În altă ordine de idei, o recentă provocare a proiectului Rockul Carantinei prinde viață după aproape jumătate de secol, piesa CATENA – „Sună albastru”, niciodată înregistrată!

(eventual update 2020: Interviu Anca Graterol – skype, Hannover – despre „Cultul Zburătorului” și piesa refăcută în 2020.)

ADRIAN ENESCU – „La marea nuntă din vechime” (audio remasterizat 2014 de compozitor) + ilustrație imagini la temă

• 

• 

Apărut în 1977, discul semnat Adrian Enescu conceptualizează muzical poemele lui Ioan Alexandru, folosind un solist (Cezar Tătaru), un grup vocal (5T) și recitator (Irina Petrescu). Mult mai cunoscut ulterior pentru muzică electronică, compozitorul a elaborat o primă înregistrare de pop simfonic din muzica românească, o lucrare fusion unde se întâlnesc intrumentele clasice, sintetizatorul, sitarul și tabla.

Interviu Cezar Tătaru (2014, Munchen) despre colaborarea cu Adrian Enescu încă de la prima piesă a acestuia – „Vechiul ceas” -, libertate totală la interpretare, din păcate discul amânat trei ani la apariție.

NICU ALIFANTIS – „Vis cu căpcăuni” (videoclip de Cristian Muller – TVR, 1979)

Nicu Alifantis este autorul unui alt album discografic incitant, un poem folk-rock, cu numitor comun versurile lui Ion Barbu. Discul „După melci” a fost lansat în 1979, cu o echipă de instrumentiști precum Nicolae Enache – sintetizator, Costin Petrescu – percuție, Ioan Oagăn și Evandro Rossetti – chitare, Sorin Minghiat – flaut.

Interviu Nicu Alifantis (2002) despre o perioadă fertilă, cu un disc obsedant pentru el și Evandro Rossetti, care rămâne favoritul său din mai multe motive, enumerare.

EXPERIMENTAL Q2 – „Marș funebru la moartea unui astronaut” (variantă: „Feriga albastră”) sunet / inserturi cu imagini formații enumerate

CURTEA VECHE NR 43, ACADEMICA, MODAL Q, BASORELIEF, ACCENT, TRANSFER, ETHOS, POST SCRIPTUM, MASS MEDIA, HOLOGRAF ș.m.a. O enumerare lungă… cât o piesă progresivă din anii 70… deși putea să fie și mai lungă. Apetența pentru acest gen (uneori în fuziune cu alte stiluri, de la electronic la jazz-rock) a fost uriașă în România, mulți dintre membrii grupurilor în cauză având studii muzicale medii și superioare. Compozițiile se întindeau pe lungime… atât cât permiteau organizatorii sau juriile festivalurilor. Una dintre ele, concertul „Marș funebru la moartea unui astronaut” cântat de EXPERIMENTAL Q2 din Cluj, câștiga trofeul celui de-al treilea festival „Club A” (1979).

Grupaj interviuri Vali Farcaș (2010, Dingolfing) despre cenzură, ceea ce a motivat piesele instrumentale, evitând textele / Johnny Bota despre fuziuni / Eugen Tunariu (Montreal, 2013) despre proiectele ulterioare cu Filarmonica din Craiova.

HOLOGRAF – intro instrumental concert „Vedere de la Costinești” (2017) / ilustrație la temă (război nuclear, ciupercă atomică, ruine Hiroshima etc)

„Singurătatea astronautului YX-5793”, una dintre piesele HOLOGRAF rămase după un poem rock prezentat la Festivalul „Club A” din 1981 (o alta fiind „Umbre pe cer”). „Stratosfera amară” a câștigat atunci Premiul al III-lea pentru compoziție. Editată oficial pe primul disc LP al trupei, piesa a fost cântată într-un concert revival cu Gabriel Cotabiță, Mihai Pocorschi și Nikos Themistocle, membri în componența care a înregistrat discul.

Interviu Cătălin Naum (2002, Teatrul studenţesc „Podul”) despre perioada în care HOLOGRAF erau studenți și repetau la C.C.S. „Preoteasa”; scrierea în comun a unui scenariu de spectacol pe versurile unui „podar” – „Poem pentru 24 de ore”, după care ei au cântat un poem despre consecinţele unui război nuclear…”

HOLOGRAF – „Singurătatea astronautului YX-5793” (live Sala Palatului, 2017)

Interviu Mihai Pocorschi (2003) despre cenaclul SF de la Preoteasa și apariția unui scenariu livresc, inspirat după Mordecai Roshwald, mai greu de pus pe muzică, ulterior adaptat.

PRO MUSICA live – „11 Septembrie” (Timișoara, concert aniversar 1993) + insert foto din primii ani (folk)

• 

• 

• 

• 

• 

Grupul timișorean PRO MUSICA a susținut în 1974 – 1975 o serie de concerte cu o primă operă folk „Creanga de cireș”, premiată la Festivalurile Artei și Creației Studențești și „Primăvara Baladelor”. Spectacolele – în regia lui Diogene V. Bihoi – presupuneau personaje, un libret (scris de solistul Doru Eugen Iosif, care includea şi preluări din clasici români), instrumentişti de la Filarmonică şi soliști din corul Universităţii. În siajul hippie, timișorenii adaptau o formă de manifestare artistică modernă; sub simbolul japonez se uneau toate protestele lor la adresa războiului, deopotrivă un mesaj pentru libertatea de gândire care a scăpat pe moment cenzurii comuniste. După 20 de ani, câteva piese erau reluate într-un concert aniversar la sala Olimpia din Timișoara.

Interviu Ilie Stepan despre mesajul pentru toleranță și nonviolență al operei, simbolul japonez vs ororile celor două bombe atomice, atmosfera timișoreană post hippie, componență, începutul lucrului la o nouă operă – „Călătorie de nuntă”, înainte de desființarea trupei.

PRO MUSICA live 2014 (concert aniversar 41 ani) – „Baladă pentru doi soldați”

Concertul din 1993 avea să fie și ultimul pentru membrii grupului timișorean, în fața tranziției generalizate postdecembriste. După încă două decenii, formația s-a reunit într-un concert maraton, într-o formulă extinsă cu mai multe generații de muzicieni, în 4 octombrie 2014, reluând numeroase piese din ambele repertorii, folk și rock. Ocazie de a readuce în față povestea unei alte lucrări de anvergură, de astă dată optzecistă, din plină perioadă rock, care de fapt nu a mai putut fi prezentată publicului larg: „Introducere într-un concert baroc”

Interviu Ilie Stepan despre opera rock-baroc: răsfoirea literaturii baroce și discuții cu Marian Odangiu încă din 1979, povestea de iubire dintre un chitarist rock și o tânără intelectuală, care se convingeau reciproc de utilitatea fiecăruia în lumea contemporană, cenzurarea motivată de misticismul presupus de câteva texte medievale, avanpremiera suspendată din cauza aglomerației, până la urmă interzicerea totală.

PRO MUSICA live 2014 (concert aniversar 41 ani) – colaj „Circe și Păunul” / „Proteul Pasăre” / „Metamorfoze”

Povestea iterată de spectacol sincretiza în fapt o întreagă mitologie, valorificată de literatura barocă. Cot la cot cu poetul Marian Odangiu, muzicienii aliniau rockul la cultura secolului. Spectacolul parafraza personaje ale Renașterii, fuzionând muzical mai multe genuri. Ilie Stepan fusese influențat în adolescență de Eduard Pamfil – poet, pictor, psihiatru, muzician, un renascentist român din secolul XX. Interzisă din motive… ideologice de misticism, lucrarea a rămas prin câteva dovezi scoase din context: piesele disparate apărute pe discul „Formații Rock 9”.

Interviu Petru Umanschi (2002) concluziv, despre beneficiul deschiderii asigurate de PHOENIX, pe de altă parte originalitatea timișorenilor folkiști, texte proprii și versuri ale poeților români – cu toate împingând un mesaj actual în epocă

(facultativ: HELICOIDAL la „Primăvara Baladelor”

(facultativ: Interviu Adrian Daminescu)

intro sunet MIRCEA FLORIAN – „Pădure liniștitoare” (1975) / imagini Club 303, CCSB, Student Club

Mișcarea fok bucureșteană a avut în Clubul 303 și Casa de Cultură a Studenților din București  debușeuri semnificative. Sub egida cenaclurilor „Numele Poetului” ori „Atlantida”, organizate de Cezar Ivănescu respectiv Radu Anton Roman, melodiile de câteva minute au fost uneori dezvoltate în piese ample, conceptuale, influențate de epoca progresiv / psihedelică. Organizator al unui prim festival folk, în aprilie 1971, împreună cu regretatul său frate, Florin–Silviu, jurnalistul Octavian Ursulescu punctează un astfel de moment.

Interviu Octavian Ursulescu (2001) despre spectacolul lui Dumitru Lupu, viitorul compozitor reputat de muzică ușoară, cu recitările actriței Dora Kertes.

Sunet MIRCEA FLORIAN – „Cu pleoapa de argint” (1975), fragment final instrumental + imagini Cineclubul A (1974, Mirel Leventer)

• 

• 

• 

• 

Mircea Florian, student la Cibernetică, a depășit încă din primii ani folk granițele genului, dezvoltându-se ca artist experimental și avangardist. Ecourile muzicii psihedelice din epocă se răsfrâng asupra compozițiilor sale, care presupun folosirea atât a noilor dispozitive de emitere și modulare electronică a sunetelor, dar și cobzei, a sitarului și a altor instrumente indiene (unele manufacturate după planuri cerute de la Ambasada Japoniei – vezi spectacolul „Strigoi la Kitahama”). O mențiune specială pentru proiecțiile realizate de graficianul Anton Petrașincu.

Interviu Mircea Florian (2002) despre spectacole multimediale, retroproiectii și „Desemnele” lui Anton Petrașincu, arhaism vs modernism, primele instalații de sunet la începutul decadei 70.

Sunet MIRCEA FLORIAN – „Păsările din palmă” (1977) fragment cu ritm + fragment intro / Imagini Ovidiu Bose Paștina „Mircea Florian – Omul” (film IATC)

Cu grupuri numite CEATA MELOPOICĂ ori CEATA DE DUBAȘI, CETERAȘI, KITAROZI, COBZARI ȘI ALȚI MEȘTERI LĂUTARI, cu o componență cu geometrie variabilă, ori de unul singur, artistul înregistrează și cântă în cele mai varii ambianțe, de exemplu așanumitele „Spectacole irepetabile” în cadrul privat de la Club A. Ori „Sunetele interne ale subiectului Gostin”, respectiv edificarea sunetelor emise de organele interne ale personajului în expoziția „Corpul uman” (1976).

Deja am amintit un experiment cu un concept inedit, dar lucrările cu poveste, la propriu și la figurat, sunt numeroase, aduse până pe scena Sălii Palatului, la festivalurile Arhitecturii – cazul „Corin, delfinul din flacon și merele de aur”, un concept inițiatic avându-l personaj principal pe Horațiu Mălăele / Făt Frumos. Colaboratorii artistului multi-medial au fost numeroși de-a lungul timpului, de la Dorin Liviu Zaharia, Costin Petrescu, Gabi Căciulă și Ljubisa Ristic la Sorin Chifiriuc, Gunther Reininger ori Andrei Oișteanu.

Interviu Mircea Florian (2019) despre filmul de institut al lui Ovidiu Bose Paștină și spectacolul de la festivalul „Club A”

FLORIAN DIN TRANSILVANIA – „Madama Butterfly” (1991, Stadionul Național)

Decoruri, costume, măști, steaguri, sunete arhaice ori percuții și sound-uri electronice, nimic nu-i stă în cale artistului, care în anii 80 reunește o trupă de rock electronic, FLORIAN DIN TRANSILVANIA, pentru a edifica un spectacol de teatru rock. Apărut cenzurat pe albumul„Tainicul vârtej”, acesta este și ultimul semn muzical al Mircea, care se stabilește în Germania în 1986. Va reveni imediat după Revoluție, deschizând ca în urmă cu 15 ani concertele dintr-un turneu PHOENIX și cântând inclusiv piesele interzise.

Interviu Mircea Florian despre înregistrarea discului, cenzură, reluarea pieselor în România după 1989 cu diverse componențe, culminând cu reunirea FLORIAN DIN TRANSILVANIA la al șaptelea festival„Club A” din 2011.

POST SCRIPTUM – fragment„Urme de pași pe infinit” (Sibiu Jazz, 1981), fragment dialog tobe / sintetizator

POST SCRIPTUM, un grup care nu putea fi prezent doar într-o enumerare a anilor 70, aici cu o înregistrare de la Festivalul de Jazz de la Sibiu. Aceeași piesă, dintr-un ciclu de patru „Urme de pași…”, a apărut pe un disc live unicat, acela lansat în urma Festivalului „Club A” din 1981. Grupul timișorean, în particular liderul Doru Apreotesei, avea să colaboreze cu concitadinul Mircea Baniciu, de la simple compoziții până înainte de o lucrare conceptuală, pe care acesta nu a mai finalizat-o…  

Interviu Mircea Baniciu (2009) despre lucrul cu poetul Dan Verona, basmul lui Petre Ispirescu – „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”. Amănunte despre discurile „Secunda 1” și „Secunda 2”, care au conținut melodii inspirate de povestea aproape SF, cu aparențe de a fi fost scrisă în viitor, într-o legătură secretă cu spațiul și timpul… de un extraterestru.

Live CELELALTE CUVINTE – „Oglinda” (Festivalul „Club A”, 1990) intro instrumental + foto live arhivă

Grupul orădean CELELALTE CUVINTE nu putea sta deoparte de un apanaj al rockului progresiv de pretutindeni. Deși epoca operelor rock apusese pe mapamond, trupa a avut în proiect astfel de desfășurări muzicale, deși practic imposibile în perioada cea mai dură a regimului comunist.

Interviu Călin Pop (2020) despre „Ziduri și umbre”, spectacol lucrat ulterior cu regizorul TVR Costel Rădoacă. Scenografie minimală cu desene Yin & Yang, cearșafuri, participarea unei balerine, membrii grupului îmbrăcați în cerșetori și clovni semnificând vocile străzii, ale nemulțumirii…

Live „Oglinda” (Festivalul „Club A”, 1990) Final temă instrumentală, timbru deosebit claviaturi, strofă voce

O a doua lucrare conceptuală a fost „Oglinda”, compusă din mai multe părți. Două dintre ele au apărut ca piese de sine stătătoare pe discul din 1992 „Se lasă rău”.

Interviu Marcel Breazu (2019) despre apetitul pentru lucruri mai ample, gen operă, poem rock, în contextul apariției claviaturilor în trupă și unui al doilea album discografic, mai complex. Prezentarea spectacolului, inclusiv la Teatrul „Tănase”, la „Preoteasa”, dar fără scenografie. De fapt niciodată nu s-a întâmplat până la capăt ceea ce și-au dorit.

Live „Oglinda” (Sala Palatului, 13 dec 2011) update 2020

Interviu Călin Pop (2020) despre lansarea dubluCD-ului „Electric Live” cu concertul de 30 de ani, care conține „Oglinda – integrala”, lucrare rock prog de 25 min, expunere succesivă a șapte părți / piese, legate între ele cu sens. Viitoarele concerte de lansare vor debuta cu piesa, din motive de putere de percepție a publicului la lucruri complicate.

Colaj fragmente (eventual FLOARE ALBASTRĂ, TENTACULE, FLORI DE CRIN – anii ‘80) + DORU CĂPLESCU – „22” cu secvențe din Revoluția Română (video poem TVR, 1990)

(Facultativ: Secvențe cu grupuri studențești bucureștene din ultimii ani 80, care cântau cu certe influențe din epoca RUSH, KING CRIMSON ori GENESIS, încă o gură de aer proaspăt pentru fanii rockului progresiv, în anii cei mai duri ai regimului comunist.)

În România liberă, o parte din grupurile și muzicienii rock optzeciști au încercat să recupereze epoca progresivă, pe fondul unui reviriment al genului la scară internațională. S-a manifestat astfel o adevărată obsesie pentru lucrări conceptuale, din păcate cu aceleași impedimente legate de condițiile tehnice precare, la care s-a adăugat degringolada din show-biz.

Interviu Gheorghe Căpățână (2003) despre credința în spectacole de idei, ca în teatru… și în rock ar trebui să fie așa, dar trupele mari au o vârstă pentru acea desfășurare de forțe…Trebuie să apară trupe cu viziune, pentru că n-am ajuns să-i egalăm pe ROȘU ȘI NEGRU, PHOENIX, SFINX etc., cum să-i mai și întrecem?

KRYPTON – „Poziția de drepți” live (de căutat arhiva TV Soti)

Prima operă rock din România, de după caderea regimului comunist, se datorează grupului KRYPTON, cu o avanpremieră în 1 Decembrie 1990, sărbătorind prima Zi Națională în libertate, în Piața Revoluției din București… bântuită de proteste. Abia în 21 martie 1992, la Constanța, o echipă de actori, dansatori ș.a.m.d., condusă de producătorul Gheorghe Căpățână, a pus în scenă spectacolul ad litteram, scris de basistul Dragoș Docan și chitaristul Eugen Mihăescu, cu aportul substanțial al claviaturistului Sorin Voinea. În prim-plan, alături de soliștii rockeri Gabi „Guriță”  Nicolau și Cristian Ilie, apar și Ioan Luchian Mihalea cu grupul coral SONG, recitatori, un cor de tineri, un grup de dans modern.

• 

• 

• 

• 

Interviu Gheorghe Căpățână despre siajul „Jesus Christ Superstar” și al altor spectacole scrise de Webber / Rice. Libretul / scenariul – pe mai multe planuri, spectatorii impresionați de primul nivel, o desfășurare de forțe: lumini, explozii etc. „Lanțurile” – o pledoarie pentru libertate de orice fel, normalitate, rupere a lanțurilor ideologice, culturale, pentru libertatea ființei umane.

Intro instrumental + recitativ Călin Nemeș

Compozitorii au apelat la un colaj de texte de Eminescu, Goga, Păunescu etc, potrivite pentru tema aleasă. În ciuda succesului deosebit, spectacolul s-a rejucat o singură dată, jocurile politice ale epocii compromițând o dorită stagiune. Din fericire, casa de discuri privată Eurostar editează opera înregistrată în studio, pe un disc dublu, cu recitator principal în persoana actorului clujean Călin Nemeș (rănit în Revoluție la Cluj!).

Interviu Eugen Mihăescu (2018) / (update 2020) Dragoș Docan despre provocarea lui Niki Constantinescu și Dan Rădulescu, scandalul din 1990, revenirea la piese după reunirile KRYPTON din ultimul deceniu

NIMIC ÎNTÂMPLĂTOR – „Măria-ta” (cu Costi Sandu solist vocal) / variante: „Coșmarul” / „Azi în mine fiara a murit” cu solist Gabi Nicolau

Interviu Gheorghe Căpățână despre tineri, ca forță purtătoare de progres, care au avut în Revoluție lozinca „Vom muri și vom fi liberi” – un paradox: eliberarea prin jertfa supremă. Un act al operei reconstruia scena confruntărilor de la Inter, moment în care sala care efectiv plângea…

NOMEN EST OMEN și STUDIO 24 / TRUVERII – colaj piese medievale live, în decorul natural de la Sighișoara / inserturi foto arhivă

Astăzi a luat amploare în România o puternică mișcare de reenactement, în multe dintre orașele cu arhitectură medievală… și nu numai. Se refac bătălii, se joacă piese de teatru, se cântă resuscitând vremurile de demult. Personaje noi, costume vechi… Totul a început în 1992, atunci când a apărut ideea renașterii Sighișoarei cu tot patriomoniul medieval presupus de poate cea mai veche cetate locuită din Europa. Festivalul Medieval care a apărut atunci a luat amploare – un fenomen rarisim în România postdecembristă. Prima ediție a inclus o manifestare deosebită, în scenografie naturală (cum se întâmplă la Avignon, ori Edinborough, de atâtea decenii încoace).

Interviu Dan Oprina (2001) despre spectacolul studenților la teatru din Cluj Napoca – „Golgota” – în regia lui Theodor Smeu, care s-a folosit de tot orașul și delegații din mai multe județe, ducând cortegiul soldaților romani prin vechiul burg, oprind în Piața Cetății pentru biciuire, recitarea Olgăi Delia Mateescu. La toate acestea s-a adăugat o scenografie cosmică – bubuituri, tunete, ploaie, ca și cum reprezentația mișcase mecanismele celeste…

Filmare cu Ștefan Brandes Lățea (Club A, 2003) despre spiritul hippie renăscut în cadrul festivalului sighișorean, ia românească care începe să facă vogă precum în anii ’70.

Imagini în mișcare / foto cu grupul DRACULA, tabere rock organizate în țară (posibilă arhivă la Luminița Dimulescu)

Urmaș al Drăculeștilor de Sintești, născut în celebra casă Dracula din Sighișoara, cascadorul Ștefan Brandes Lățea a pornit în paralel cu festivalul medieval un concept muzical în jurul unei baze hipice. În 1993 a plecat prin țară cu grupul etno-rock DRACULA, într-un turneu de prezentare a operei rock omonime, care presupunea reprezentaţii în tablouri de epocă (gen turnir), corturi cu steaguri, lupte pe cai, ritualuri ale taberelor de luptă. Dacă abordarea muzicală a fost minimală, spectacolele asumate ca mod de viață pentru grup au fost inedite, dacă nu exotice, în primii ani ’90. A urmat un nou concept – „Transilvania, ţara lupilor” – fiecare dintre materialele muzicale fiind înregistrat pe albume Electrecord (vinil și casetă, respectiv carte și casetă).

Interviu audio Ștefan Brandes Lățea (cu ilustrație din spectacole) despre preluarea unor teme muzicale vechi din cărţi de colinde, comperate cu versuri ale poeţilor români sau cu poezie populară. Noul concept inspirat de simbolul dacilor, mituri, legende şi simboluri transilvane…

HARON – „Cu Charon peste Aheron” (Teatrul de Nord Satu Mare, 1994) colaj intro progressive instrumental + ridicare voal / intrare în lumea de apoi + recitator / cor spectaculos / piesă cu solist (versuri Eminescu)

Într-un alt capăt de țară, la Satu Mare, s-a consumat un al doilea act semnificativ al Operei Rock în România de după 1990. În 8 februarie ‘94, la Teatrul de Nord, s-a jucat premiera unui spectacol susținut de grupul rock HARON și de corpul de artiști ai teatrului – recitatori, soliști vocali, dansatori. Libretul a avut la bază o idee din Marele Mit Iranian (după „Istoria Religiilor” a lui Mircea Eliade), dezvoltată de scenaristul – regizor Romeo Bărbos, cu coregrafia lui Marcel Botscheller. Povestea a fost construită în jurul luntrașului mitologic de pe Acheron, populată cu personaje și stări inspirate din realitate, folosindu-se atât texte clasice (exemplu – Eminescu) cât și altele scrise special.

Interviu Fani Boca (2003) despre anii ‘70 în care a văzut SFINX cu „Zalmoxe”, cu Dan Aldea, în postură de adevărat zeu pentru el, cu solouri de chitară, moog, impresionat de muzica în sine, fără artificii, neegalată… Apoi au fost METROPOL cu show-ul lor. Și „Istvan Kiraly” în Ungaria, care a întărâtat trupa sa – nu montarea efectivă, ci tehnica spectacolului, punerea în scenă.

HARON – „Cu Charon peste Aheron” colaj fragment heavy & speed / piesă cu voce feminină / piesă instrumentală cu dansatori

În afară de membrii grupului HARON (conduși de Ioan „Fani” Boca, solist vocal și basist), au mai fost invitați să cânte solistul Gabi „Guriță” Nicolau (KRYPTON), chitarista Cristina Dan (SECRET), folkistul Emilian Onciu… Cei 55 de artiști implicați au mai jucat opera de 12 ori la Satu Mare, dar și la Cluj, Oradea și Baia Mare. Până la urmă, costurile mari au oprit reprezentația…

Interviu Fani Boca: enumerare membri grup, sălă arhiplină la premieră, marea bucurie de a observa public de toate vârstele, impresionat, lacrimi de bucurie la final.

4-GIVEN – „Kigyora tipor a szuz” (fragm audio) / filmare booklet casetă + ilustrație cetatea din Aiud în arhive, filmată alb/negru

În anii ‘92 – ‘93, preotul Laszlo Papp organiza, la Biserica Catolică din Aiud, un concurs rock, în urma căruia grupul câștigător târgumureșean 4-GIVEN avea să fie adus acolo în fiecare vară, în „cantonament”. Motivul? Pe libretul preotului, claviaturistul Peter Sarosi și colegii săi Laszlo Lehel – bass și Ovidiu Condrea – tobe au înregistrat, în ‘95 – ‘96, într-un studio budapestan, coloana sonora „Kigyora tipor a szuz” (Sfânta strivește șarpele).

Dacă stilul muzicii primelor două opere de mai sus era o combinație de hard-rock / heavy-metal și progresiv, cel de la Aiud se apropie mult de „Jesus Christ Superstar” (melanj complex de A.O.R., jazz-rock, soul, rock-FM si pop, cu multe părți coristice, în care au fost angrenați soliști profesioniști din Ungaria). Povestea avea ca punct central tot o temă biblică: Pornit de la facerea lumii, scenariul parcurgea devenirea spirituală și materială a omenirii, în contextul luptei dintre îngerul bun și cel rău, Mefisto. Înregistrarea a fost prezentată în 17 decembrie ‘96, într-o conferință de presă la Târgu Mureș, dar spectacolul live nu a putut fi văzut în Romania; s-a jucat doar în Ungaria, în primăvara anului următor, în cadrul unei campanii americane de evanghelizare…

Posibil update 2020: Interviu cu Peter Sarosi

„Matyas a verpadon” (filmare VHS 1996, Cluj) pasaj instrumental (cu inserturi foto cu toți muzicienii pe scenă, coperte) + cor & mișcare scenică

Tot în ‘96, la 12 octombrie, a fost susținută și premiera operei rock „Matyas a verpadon” (Matyas pe eșafod), pusă în scenă la Opera Maghiară din Cluj-Napoca, o superproducție strângând o echipă de 140 de persoane! Un joc actoricesc de zile mari, sub bagheta regizorului Kurthy Andras (stabilit în Elveția), o eminență în materie, dar și a unui coregraf de asemenea celebru – Francisc Valkay. Compozitor principal și inițiator al proiectului – claviaturistul Peter Venczel, cu sprijin de la dramaturgii Csep Sandor și Moravetz Levente. Actanți: mai mulți instrumentiști de la KAPPA, NIGHTLOSERS etc, vocile aparținând câtorva soliști de la Opera clujeană, în frunte cu Fulop Marton. 

Interviu Peter Venczel (2003) despre visul din armată, de când a auzit prima operă rock, la Budapesta – „Istvan Kiraly” (Regele Ștefan), deși știa de genul practicat în Occident de mult. Când a aflat legenda regelui Matyas, a scris muzica.

„Matyas a verpadon” colaj fragment instrumental cu trompeți pe cadru general, aglomerat, cu Matyas înlănțuit + pasaj heavy metal + arie mama regelui

Una dintre numeroasele legende care circulă pe seama regelui Matia… Vizita incognito a lui Matei Corvin la Cluj descoperă un complot împotriva lui, în sala tronului. Va fi ales conducător al insurecției contra sa, după care se va desconspira, dar va fi salvat de regina Beatrix.

Interviu Peter Venczel despre producție, despre spectatorii pe jumătate români din sală, deși opera s-a cântat în limba maghiară, necesitatea ca și Bucureștiul să scoată la iveală o operă rock, pentru că public pentru acest gen există.

„Matyas a verpadon” fragment baladesc, voce Matyas revenit pe tron, cu coroană, temă chitare în dialog + cor

În ciuda succesului la public, nici în acest caz spectacolul nu a rezistat în lupta cu… fondurile… După încă trei reprezentații, a fost abandonat. În schimb, muzicienii s-au reunit într-un studio clujean și au înregistrat materialul audio, ulterior editat în serie limitată in Ungaria. In 2008 ȘI 2010, la un festival din Brașov respectiv Cluj, spectacolul a fost rejucat.

KOGAION – „Fancy dress ball” (filmare platou „Întâlnirea de la miezul nopții” -1998)

În timp ce la București se lansau „Lanțurile”, în octombrie ’93, patru tineri rockeri reuniți sub titulatura KOGAION prezentau la Constanța selecțiuni din poemul rock progresiv „Castelul”, un prim pas spre o dorită operă rock. Șase ani mai târziu, după mai multe festivaluri rock câștigate cu aceeași lucrare, constănțenii lansau un CD la Intercont Music, dorit o avanpremieră la un spectacol complex interactiv, în care spectatorii trebuiau provocați să intre în Castel, să accepte Bufonul, respectiv personajul principal care însuflețește însuși artistul din societate.

TALITHA QUMI – „Despre cuvinte” (fragment live 1996), insert panoramare copertă casetă, foto și imagini la temă

• 

• 

În 1996, TALITHA QUMI lansa o casetă cu un disc senzațional pentru condiția underground a formației clujene: „Despre cuvinte” (produs de Digital Dark Vision). Vrând parcă să recupereze întreaga epocă progresivă din anii 70 – 80 în România, compozițiile foloseau texte de la extrase din folclor până la Ovidiu și Walt Whitman. Folosind instrumentiști adiționali din muzica cultă, soliști și recitatori, cei patru rockeri (Eugen Nuțescu, Șerban Ursachi, Ștefan Paskucz și Dragoș Andriana) păreau să se îndrepte spre un spectacol gen operă rock. Dar nu acesta a fost finalul, cu precizarea că albumul a fost reeditat în 2005 de Soft Records, ajungând abia atunci pe piața internațională a genului. 

Interviu Eugen „Oigăn” Nuțescu (1999) despre motivație – fascinația albumelor-poveste ale trupelor mari, alegerea pieselor (dintr-un repertoriu extins) care puteau servi ideii, înregistrarea din studioul Magic Sound, lucrul cu corul bucureștean „Sfântu Gheorghe”.

Interviu Dragoș Andriana (1999) despre partea muzicală familiară tuturor – baroc, polifonic, muzica laică, cea medievală puțin cunoscută. Corespondențe între spectatorii de atunci și rockeri.

TALITHA QUMI – „Dac’aș fi rege” (ianuarie 1996, VHS live Teatrul Național Cluj) colaj pasaj instrumental medieval cu trupa în penumbră + „Cavalcada”

De la o lucrare ambițioasă, unul dintre etaloanele rockului progresiv postdecembrist, la un spectacol de teatru rock din același an, care se bucura de mare succes la Cluj, inițiat de actorul – regizor Sorin Misirianțu. De astă dată, conceptul era legat în jurul poeziilor lui Radu Stanca, fondator al Cercului literar de la Sibiu, dar și dramaturg important. Resuscitarea baladei romantice fusese omagiată de Florian Pittiș prin aducerea în actualitatea anilor ‘70 a poemului „Corydon”: „Sunt cel mai frumos din orașul acesta…”

Interviu Sorin Misirianțu (2003) despre inspirația pe care i-a oferit-o Florian Pittiș cu recitările de pe discurile CELELALTE CUVINTE, dar și spectacolul „Cântec despre mine însumi”, atmosfera medievală impregnată în poezia lui Radu Stanca…

TALITHA QUMI – „Dac’aș fi rege” (fragment dans balerină, scena cu torțe, recitare Sorin Misirianțu + final spectacol) / fragment „Richard al III-lea”

Comentariu off: Dacă existența grupului TALITHA QUMI a fost din păcate meteorică, Sorin a continuat să funcționeze la Cluj. În 5 decembrie 2005, a pus în scenă un spectacol gen operă rock: „Richard al III-lea” (traducere: Mihnea Gheorghiu), compus împreună cu Tudor Runcanu, la Teatrul Național, cu Dan Chiorean în rolul principal, alături de 40 de actori și figuranți.

Update Interviu și ilustrație despre „Richard III” (2005) de Sorin Misirianțu și Tudor Runcanu, pus în scenă la Teatrul Național din Cluj.

Colaj video OCTAVE

Anii ‘90 ai libertății, cu toate neajunsurile lor, au adus un suflu nou în muzica rock. O lucrare conceptuală de studio poate fi considerată pe bună dreptate „Secretul piramidelor”, trilogia lansată de OCTAVE sub egida Electrecord. Explorând o fuziune între rock cu rezonanțe simfonice și muzică electronică, Octav Teodorescu a compus și înregistrat prin supraimprimări materialele audio, având în Florian Pittiș un important susținător.

Interviu Octav Teodorescu (2014) despre trecutul rock al trupei OCTAVE, noutățile stilistice și de componistică, concept (și ilustrarea sa video), oprirea proiectului, eventual continuare în Germania

OVIDIU LIPAN ȚĂNDĂRICĂ – „Visul toboșarului” (1999, live)

Mult mai apropiat de tema acestei treceri în revistă, Ovidiu Lipan Țăndărică a edificat după revenirea în țară mai multe spectacole gen operă-rock, strângând mari artiști în jurul câte unei povești cântate. Prima a fost „Visul toboșarului”, în care l-a luat partener pe producătorul TV Dumitru Moroșanu, cel care înregistrase la Radio Iași primul fragment ROȘU ȘI NEGRU – „Soare și vânt”. O lucrare impregnată de rezonanțe specific românești, etno, în particular de sound-ul fanfarelor țărănești de odinioară

• 

• 

• 

Interviu Ovidiu Lipan despre conceptul înfiripat din dorul de țară, în perioada pribegiei germane, apoi de reîntâlnirile postnouăzeciste, care l-au determinat să se restabilească în România.

OVIDIU LIPAN ȚĂNDĂRICĂ – „Visul toboșarului” (1999, live)

Toboșarul – muziciana continuat de-a lungul timpului să edifice producții-spectacol de amploare, cu numeroși invitați de marcă, atât în țară cât și în străinătate, integrând folclorul din zona Balcanilor.

Facultativ: Prezentare Ovidiu Lipan („Remix” – ianuarie 2003, ediție specială 50 de ani la Club A) despre colaborarea cu Dumitru Fărcaș, Gheorghe Zamfir, Grigore Leșe, Nicolae Voiculeț, George Natsis, Marius Mihalache, Corneliu Stroe, fanfara 10 PRĂJINI etc. Editare pe disc 1999, „Renașterea”, „Getica” ș.a.

NEGURĂ BUNGET – intro instrumental + inserturi video fotografii la Sarmisegetusa, logo, coperte discuri

• 

• 

• 

Apărut la mijlocul anilor ‘90 la Timișoara, grupul black metal NEGURĂ BUNGET a ajuns în două decenii cel mai exportat brand rock românesc în lume, în ciuda apartenenței la o nișă stilistică. Într-o epocă de emergență explozivă a subgenului pe plan mondial, ceea ce a făcut diferența și a impus trupa a fost adoptarea unui concept slujit cu maximă determinare de cei doi fondatori, bateristul Negru și chitaristul Hupogrammos.

Interviu Negru (2002) / (ilustrație trio NEGURĂ BUNGET în ceață, mergând în șir indian, ocolind un deal lângă plaja Tomis) despre primirea entuziastă  a casetei „Zârnindu-să”, interes pentru istorie & daci

NEGURĂ BUNGET – „Vremea locului sortit” cu imagini alb / negru cu Sarmisegetusa filmată printre copaci, ceramică, umbre care se deplasează în șir indian

Ceea ce n-au apucat să facă SFINX cu două decenii înainte, respectiv promovarea conceptului „Zalmoxe” în regimul comunist, au reușit rockerii timișoreni, prin recrearea spiritualității geto-dace, personalizând muzica cu sunete instrumentale și voci cu trimiteri la începuturile civilizației din urmă cu mai bine de două milenii din jurul Carpaților.

Interviu Hupogrammos (2002) / (ilustrația continuă, urcă dealul, ajung pe culme, ceața se risipește și apare marea) despre trecerea la zona autohtonă (dar nu etno sau folk) – spirit transilvan, latură culturală…

Videoclip NEGURĂ BUNGET – „Văzduh” (fragment 1 cu apus de soare în Carpați)

Plonjarea într-o altă dimensiune istorică și culturală a fost perfect slujită de un prim videoclip oficial NEGURĂ BUNGET. Casa de discuri Bestial Records a contribuit din plin la promovarea formației, răspândind disc după disc producțiile NEGURĂ BUNGET, iar turneele internaționale ale formației au creat o polarizare nemaivăzută a fanilor genului. Distribuția este preluată de label-uri recunoscute, ritmul aparițiilor discografice este dublat de un artwork bine articulat de Dan Florin Spătaru și Daniel Dorobanțu, videoclipurile tematice se alătură aparițiilor live care fructifică plenar, cu mijloace proprii musical-urilor din urmă cu 3-4 decenii, o muzică inițiatică care depășește granițele stilistice și de limbă.

Interviu Negru și Hupogrammos despre mesaj și modul integrat de transmitere

Videoclip NEGURĂ BUNGET – „Văzduh” (fragment 2 după ce apare luna plină)

Cei care umbla prin nori/fum, dar și cei care se tem de zeu, șolomonari practicând magia meteorologică, forțe concrete care se înfiripă într-un orizont moral, pentru a sancționa comportamente umane deficitare. Stăpâni peste vămile văzduhului, cunoscatori ai tainelor cerului, urmașii dacilor descind în subteran întru revitalizarea puterilor magice și sacre și înstăpânirea naturii. În crugul pământului, în adâncul peșterilor, reluarea vechilor practici ascetice ajunge la apoteoză. Personajele sunt sincretice, suprapunând și amalgamând mai multe vârste culturale. Cetele războinicilor daci sunt activate din nou în focul luptei, identificându-se cu capul de lup – acel totem purtat în luptă de războinicii altui ev.

Interviu Negru (culise festivalul „Metal Heart Fest” – 2003, Costinești) despre „Sala Molksa”, „’n crugu bradului”, popularitatea internațională, prelungirea conceptului într-o revistă editată în limba română, apoi engleză.

Răsfoire revistă / piesă de pe „’n crugu bradului”

Aidoma caprelor aduse pe scenă de concitadinii PHOENIX în epoca rockului progresiv, NEGURĂ BUNGET aclimatizează instrumente românești arhaice și sound-uri trimițând la civilizația și obiceiurile strămoșilor. După performanțele live care ară Europa și traversează oceanul, una dintre cheile succesului o reprezintă și cercetările serioase ale bateristului Gabi Mafa în documentele istorice, materializate într-o revistă fondată în 2000, publicată în limba engleză – „Negură. Magazin ideologic al Daciei”. Studii de mitologie, istoria religiilor, folclor, pagini de artă vizuală redescoperă publicului tânăr un segment cultural nișat.

Interviu Tibor Kati (2019) despre a doua perioadă NEGURĂ BUNGET

Videoclip SUR AUSTRU – „De dincolo de munte” (2019)

În 2009, Hupogrammos și Sol Faur au părăsit grupul pentru fondarea unui proiect în aceeași vână stilistică – DOR DE DUH. Negru a continuat cu alți soliști și instrumentiști. După un turneu epuizant, Gabriel Mafa pleacă în altă dimensiune în martie 2017. Cei rămași sunt în curs de finalizare a unei trilogii, începută și parțial înregistrată din timpul vieții sale. Solistul Tibor Kati (venit de la o altă trupă metal rock nouăzecistă, GRIMEGOD din Arad) continuă la solicitările insistente ale fanilor cu un alt grup, SUR AUSTRU, ducând conceptul mai departe.

MYSTERIA – „Kallingeneia” (videoclip TVR, 1999) intro instrumental

În anii ’70 – ’80, ruinurile coloniilor grecești de la malul Mării Negre au fost teatru, la propriu și la figurat, al unor spectacole inedite. La Histria, apoi pe plaja Modern, montarea unor reprezentații în stil antic s-a bucurat de un mare succes. Ceea ce, după 1990, a dus la ideea unui festival internațional de teatru antic, prelungind tradiția. Ideea inițială (pusă în pagină abia din 2016 de organizatorii constănțeni) a fost preluată în 1999 de câțiva membri ai unui grup metal-rock constănțean (între care doi studenți la Istorie) – INTERITUS DEI – care au compus și înregistrat sub titulatura MYSTERIA material pentru un întreg disc conceptual – „Eleusis”.

Interviu Laurențiu Cliante (1999) despre trimiterea la spațiul antic, la mitul eleusin – transpunere în muzică, apoi și teatru. Mitul răpirii Persefonei, piesele care refac povestea mitului, chiar dincolo de legendă, un domeniu al simbolurilor, al sensurilor.

Colaj fragmente piese MYSTERIA – „Anthem” / „The Search” (Demeter își caută fiica) / „The Abduction of Persephone” (scena rapirii fiicei lui Demeter) / „The Maiden’s well” (acțiune la curtea regelui Celeos) / „The Fire” (Demeter îi oferă lui Demofon nemurirea trecându-l prin foc) ilustrat cu imagini arhivă cetate grecească, umbre care apar pe ziduri noaptea, la lumina torțelor, marea și nisipul cu urme dimineața, când nălucile au dispărut

Fiecare piesă reface câte un episod al epopeei care a stat la baza uneia dintre cele mai complexe religii de mistere pe care le-a cunoscut Grecia antică – Misterele de la Eleusis.

Interviu Bogdan Boeru (1999) despre mesajul pieselor în ansamblu: atmosfera antică dorită, tragismul situației – conflict între zei, care se răsfrânge asupra muritorilor, un conflict la scară cosmică. Scrierea împreună cu Laurențiu a unui scenariu pentru o piesă de teatru, care să susțină mitul, bazat pe Homer, dar interpretare în cheie modernă a mitului.

MYSTERIA – „Kallingeneia” (1999)

Piesă vizualizată de emisiunea TVR 2 „Veni Video Vici”: În traducere „Naștere frumoasă” – un ritual pe care inițiații îl urmau în contextul sărbătoririi Misterelor de la Eleusis în vechea Eladă. Momentul în care Persefone și Demeter – feţe ale aceleiași medalii – se regăsesc. Astfel se restabilește ordinea firească a lumii, periclitată (la un moment-dat) de plecarea zeiței vieții din Olimp… Pendularea ciclică a Persefonei între infern și lumea terestră.

Interviu Adrian Stavian (1999) despre producția audio, simularea atmosferei din alt ev, ceilalți membri ai proiectului: Mădălina Petrencu, Adriana Deoanca, Ana Mladinovici și Iulian Bratu.

„Ciuleandra” / „Legenda Zburătorului” (2017, Teatrul de pe Lipscani)

Claviaturistul și compozitorul Adrian Stavian a revenit în anii din urmă la ideea unui spectacol conceptual, apropiindu-se de genul operă rock, de astă dată dedicat legendelor românești. El a scris muzica unui spectacol regizat de Mădălina Petrencu, cu coregrafia lui Cristian Osolos, o punere în scenă modernă cu actori, dansatori, păpușari mânuind structuri supradimensionate… un show multimedia din care nu a lipsit o harpă laser, cu Adi la pupitru. Doar patru spectacole în trei ani, ultimul de Ziua Constanței în 2019, când a plouat torențial… (de finalizat cu link trimis de Adi Stavian)

VAMA VECHE – „Am să mă întorc bărbat” (2002) colaj video

Deși au fost comentarii defavorizante (încercându-se, de exemplu, o analogie cu PINK FLOYD – „The Wall”), normale pentru o încercare ieșită din canoane a unei trupe pe val, discul se încadrează foarte bine în tema de față. Cu atât mai mult prin lansarea într-un spectacol la TNB, în care liderul – actor Tudor Chirilă și un grup extins (un cor de 12 tenori, două voci feminine) parcurg 17 acte de teatru pop în toată regula, o punere în scenă în coregrafia lui Florin Fieroiu, având costumele proiectate de Doina Levintza, cu o concluzie aplaudată de toată sala umplută la refuz: „Cred că lumea asta cu iubire va scăpa!“

Update 2020: Interviu Tudor Chirilă despre drumul piesei titular, de la apariția pe primul album Vama Veche până la edificarea conceptului, compunerea conceptului pentru disc vizavi de spectacolul integrat, povestea de viață care l-a inspirat…

IRIS – „Lună plină” + „Athenaeum” (colaj fragmente 1996, 2000)

Din 1996, anul în care formația începe colaborarea oficială cu producătorul Mike Godoroja și semnează un contract discografic cu Zone Records, grupul hard rock etalon al scenei românești schimbă paradigma existenței sale de aproape 20 de ani. Programul discografic și concertistic intens este spart de spectacole de lansare bine produse, însoțite de proiecții, filme, numeroase colaborări. La rândul ei, celebra soprană Felicia Filip capătă o nouă audiență și un supranume: „Filipissima”.

Interviuri Cristi Minculescu și Mike Godoroja (2002, 2009)

IRIS – „Cei ce vor fi” (making of aeroportul Băneasa, 2007)

La împlinirea a trei decenii de activitate, Iris lansau un dublu-album, printr-un spectacol gigantic desfășurat pe Aeroportul Băneasa, în 5 octombrie 2007. Cu numeroși muzicieni clasic-pop-rock de top invitați, beneficiind de recitativele unei actrițe ca Maia Morgenstern (dar și de înregistrări cu regretatul Adrian Pintea, stins cu puțin înainte), spectacolul a reunit numeroase momente IRIS, cu valențe noi în funcție de interpreții inediți.

Colaj interviuri 2007 (making of)

Selecțiuni concert „Toată lumea e un circ” (2019, Circul „Globus”, TVR)

Interviu Nelu Dumitrescu (2019) despre concept și punere în scenă

ROCK FILARMONICA ORADEA – intro concert rock simfonic Cotroceni (1998) + colaj videoclipuri eminesciene (2000) + colaj filmări sonete muzicale, altenate cu fragmente interviuri Florian Chelu (1999 – 2014)

În orașul unei celebre Filarmonici de Stat, există din anii 90 o adevărată instituție culturală privată, fondată și condusă de Florian Chelu Madeva, care polarizează în numeroasele sale proiecte de-a lungul ultimelor trei decenii numeroși muzicieni, dar și literați.

După reorchestrarea unor standarde pop-rock internaționale, în conjuncturi varii și cu diverse repertorii, ROCK FILARMONICA ORADEA și-a asumat din 2000 un program ambițios, de a scrie compoziții originale, pe versurile unor Mihai Eminescu, Iosif Vulcan, Arthur Rimbaud, Ion Barbu ș.a.m.d., majoritatea înregistrate și editate. Fiecare nume a fost astfel conceptualizat pe un album discografic.

În aceeași perioadă, au fost publicate și patru CD-uri de colinde reorchestrate pentru voci (în primul rând solista de muzică populară Iuliana Baican Chelu, soția lui Florian), chitară, instrumente de suflat și percuție. Înregistrările erau alternate cu citate din marii noștri folcloriști, încă o etapă în edificarea conceptului. 

După câțiva ani, o nouă inițiativă a liderului Florian Chelu a ajuns la muzicienii pop-rock, în primul rând cei orădeni, prinzând viață într-o sintagmă inedită: Sonetul Muzical (o formă fixă propusa de acesta muzicii universale, prin similitudine cu sonetul literar, plecând de la două măsuri dale fugii din Sonata a III-a pentru vioară de J S Bach).

Integrala celor 154 de sonete shakespeare-iene, dar și cele scrise pe versurile lui Michelangelo Bunoarroti, Arthur Rimbaud, Louise Labe au fost întrepătrunse de muzicalizarea versurilor similare ale unor mari sau… inediți sonetiști români, de la Mihai Eminescu, Carmen Silva și Lucian Blaga la Radu Cârneci ori Ana Blandiana!

De precizat aportul însemnat, în ultimul deceniu, al Alexandrinei Chelu, care calcă apăsat pe urmele tatălui ei. Un fapt particular: puțini știu că David Bryan, solistul care a reprezentat România cu grupul Hotel FM la finala Eurovision din 2011, a fost adus pe scene de același Florian Chelu, pentru a interpreta sonetele shakespeare-iene.

În fiecare an, vara, Oradea este gazda unui concert in memoriam Hiroshima, fondat și organizat de Rock Filarmonica Oradea, poate cel mai vechi eveniment cultural bihorean. Publicarea partiturilor și a albumelor muzicale (de multe ori autofinanțate!) precum și a unor studii, susținerea lansărilor cu concerte, au fost recunoscute de instituții, dar în primul rând de personalități de prim rang ale culturii române.

• 

• 

• 

• 

• 

• 

STEPAN PROJECT – „Drumul Balcanilor, dragostea mea” cu foto din studioul Radio Vest, clopotul sculptat de Ștefan Călărășanu + making of (TVR Timișoara)

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Cine ar fi crezut că după concertul aniversar din decembrie 1993, grupul timișorean PRO MUSICA, rămas foarte bine în prima linie după Revoluție, avea să dispară de pe scene?  Mai previzibilă a fost continuitatea liderului Ilie Stepan, cu un portofoliu serios de muzică de teatru. Astfel, în 1996 el lansează proiectul de studio STEPAN PROJECT cu un prim disc „Sensul Vieții” (înregistrat cu Mircea Stratan și Carol Bleich, plus o sumă de invitați, între care chitaristul Horea Crișovan și solistul Marius Bațu). Un CD cu o prezentare deosebită, ilustrând un întreg concept foto-lirico-melodic.

Interviu Ilie Stepan (2000) despre fuziunea dorită între genuri muzicale (arhaic / etno, folk, pop, rock, cu elemente de la muzica cultă până la jazz). O poveste cântată despre viața unui personaj imaginar, de la naștere până la moarte…     

STEPAN PROJECT – colaj „Corinda” / „Revelație”

„Sensul Vieții” este un eseu ontologic: apar suprapuse apartenențele la univers, la o anume etno-cultură și cea referitoare la sine, la propria persoană. O perspectivă triontică moștenită de la maestrul spiritual al lui Ilie Stepan, Eduard Pamfil. Dacă instrumentele clasice se îmbină deopotrivă cu cele tradiționale (de la țambal la higheghe) și electrice, textele folosite baleiază între poezii de Mihai Eminescu (amintind de debutul PRO MUSICII) și Șerban Foarță. Gelu Șfaițer, veteran cameraman și regizor TVR Timișoara, îl va talona în timp pe Ilie Stepan, înt-un proiect care se prelungește cu înregistrări audio-video până în 2012.  

Interviu Florin Silviu Ursulescu despre revenirea în forță a lui Ilie Stepan la începuturile sale, cu o operă folk și un grup extins de soliști și instrumentiști. Pe de altă parte, rockul său de fuziune apelează la rădăcini, cum au făcut în anii ‘60 – ‘70 Dorin Liviu Zaharia ori Nicolae Covaci.

Fragment videoclip STEPAN PROJECT – „Lumina” (1 ian 2001)

În 2001, conceptul de studio al lui Stepan a mers mai departe, cu o premieră… mondială – lansarea pe internet a unui videoclip la ora 0 a noului mileniu, realizat de Dan Rațiu (TVR Timișoara). Dublu-CD – ul „Undeva în Europa” fusese înregistrat de mai multe zeci de muzicieni români, coruri și grupuri de colindători și dubași, totul sub egida STEPAN PROJECT!

Interviu Ilie Stepan despre materialul muzical al celor două 2 CD-uri, 130 min de muzică în care și-a dorit să completeze sensurile muzicale, programatic. Un prim semn muzical al unei dorite noi ere, constituit conceptual într-o frescă a vechiului mileniu, pornind de la marea schismă și terminând cu întâlnirea istorică dintre Papa Ioan Paul II și Patriarhul Teoctist.

STEPAN PROJECT – „De toamnă” (2002, gala „EcoPop”, Sala Palatului) live Ilie Stepan & Horea Crișovan cu proiecții

După un concert la Casa Eliad în 1997, cu câteva piese prezentate în variantă acustică, Stepan duce proiectul pe scene, așadar începe să îl materializeze live, chitaristul Horea Crișovan devenind membru plin în STEPAN PROJECT. Proiecțiile de la București includ un slide-show din secțiunea multimedia a discurilor, cu coperta transformată în 15 dintre principalele maniere ale școlilor de pictură din mileniul trecut.

Selecțiuni making of cu Colindătorii de la Povergina, Mircea Stratan, Alexandra Guțu, Laurențiu Cazan, Horea Crișovan, Luminița Burcă ș.a. (film de Dan Rațiu)

Colaj STEPAN PROJECT – „Replici” (ilustrație emisiunea „Remix”) / lucru în studio cu Dixie Krauser

Dacă la primul CD producătorul a fost Perin Boian, unul dintre primii membri PRO MUSICA, venit din Germania cu un studio mobil, următoarele două discuri au fost înregistrate cu Sebastian Ciocan în Show Factory. La voce și bas, inclusiv live, veteranul Dixie Krauser este confirmat al treilea nou pilon STEPAN PROJECT. După „La steaua”, „Adio” și „De-atâtea ori”, tributul eminescian continuă cu „Replici”, așadar un concept în serial…

Interviu Ilie Stepan despre spectacolele moderne în care se poartă sincretismul, legături între diverse forme de artă. Rezonanță personală și participarea la diverse proiecte, de la teatru clasic la spectacole experimentale, happening, muzică ambientală pentru expoziții de artă plastică.

STEPAN PROJECT – „Undeva în Europa” (2006, Piața Operei Timișoara) fragment instrumental + foto

Considerate de fiecare dată, de criticii muzicali, cele mai bune discuri ale anului, opusurile STEPAN PROJECT s-au înscris cu majuscule în istoria rockului progresiv autohton, plusând în direcția fuziunii muzicale. Împlinirea live a proiectului avea să se consume în noaptea care a premers aderarea oficială a României la Uniunea Europeană. În 31 decembrie 2006, în fața unei mulțimi care a umplut Piața Revoluției din Timișoara, a fost prezentat un spectacol multimedia gen „operă rock”!

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Interviu Ilie Stepan (2007) despre pregătirea concertului, plecat de la ideea regizorului Ștefan Iordănescu – concept, coordonarea celor trei scene, condiții legate de sunet si lumină, finanțare Guvern și Primărie, echipament tehnic gigantic, scannere, echipă video.

STEPAN PROJECT – „Undeva în Europa” (2006, Piața Operei Timișoara) colaj fragmente live

Alături de Ilie Stepan au cântat Horea Crişovan – chitară, Doru Apreotesei – claviaturi, Vasile Dolga – baterie şi Mario Florescu – percuţie (cu toții implicați în STEPAN PROJECT), la care s-au adăugat în diversele acte baritonul Cristian Rudic, Cristina Romândaşu şi Alin Radu – primi solişti ai Baletului Operei Române din Timişoara şi actorul Ion Rizea. Un spectacol gigantic pus la cale de regizorul Ştefan Iordănescu, cu aportul baletului şi soliştilor Operei Naţionale Române din Timişoara şi cu actori ai Teatrului Naţional Timişoara, dublat de un show de lasere.

Interviu Ilie Stepan despre piesa inedită cântată de barotonul Cristian Rudic la final, dedicată orașului: „Cantata pentru Timișoara”. Ecouri de la public, în condițiile unei temperaturi de -5 grade. Continuarea lucrului la al treilea volum al trilogiei (ilustrație: înregistrare în studio „18000” / prezentare în premieră a piesei „În ochii tăi”)

Colaj making of STEPAN PROJECT – „Lumina” + cadre de la lansare

20 noiembrie 2012, Timișoara, Consiliul Județean Timiș. Lansarea discului triplu de 33 de piese (plus DVD cu bonustrackuri, videoclipuri, slide-showuri, landscape-uri – un total de 5,5 ore de muzică, incluzând norma de sunet 5+1), care încheia trilogia pornită de STEPAN PROJECT din anii ’90 – „Lumina”. Un boxset incluzând un booklet impresionant, un obiect cultural în sine. Lucrările foto și de artă plastică din cuprins îi întâmpină, de pe simeze, pe spectatorii veniți să asiste la evenimentul din incinta sălii multifuncționale. O muncă sisifică întru artă pentru artă, dirijată de prolificul muzician Ilie Stepan în ultimii 11 ani. O adevărată epopee, unică în peisajul muzical românesc.

Videoclip STEPAN PROJECT – „Câmpul cu maci”

Interviu Ilie Stepan despre lucrările realizate de mari artiști plastici și fotografi din acea zonă a țării, în particular lucrul cu pictorul Viorel Toma. În booklet, fiecare piesă dintre cele 33 e tratată cu distribuția de la înregistrare, plus câte o imagine asociată… dar există și două melodii inspirate de imagini. Versuri folosite (Bacovia, Pillat, Labiș).

Slideshow STEPAN PROJECT – „Portrete în lumină”

După o lansare la București în 15 ianuarie 2013 (acompaniată de un concert acustic STEPAN PROJECT), Ilie Stepan a purces cu aplomb să-și reunească grupul PRO MUSICA, intrat în umbră atunci când a pornit să descopere „Sensul Vieții”.

Interviu Ilie Stepan despre încercarea, de-a lungul deceniilor, de a se apropia, măcar interior, să-și trăiască visul – acela de a fi cântăreț de rock, mai nou de a fi cetățean universal printre genurile muzicale.

RIFF – „Cenușa timpului” (2014) colaj fragmente spectacol și videoclip https://www.youtube.com/watch?v=oY1u0d0zDZw

În 2014, unul dintre grupurile rock românești veterane, RIFF din Sibiu, pune în scenă spectacolul „Cenușa timpului”, prezentat într-un turneu prin mai multe orașe din Românai (Cluj-Napoca, Brașov, București, Deva), dar și în Italia (la Carnavalul Veneției, unde susțin cinci spectacole și patru workshop-uri), iar apoi în Germania. Punerea în scenă a însemnat o combinație de muzică rock (live) și dans contemporan, rod al colaborării dintre RIFF și Teatrul de Balet din Sibiu, cu participarea a 11 muzicieni și 22 de balerini, Muzica fiind semnată de liderul Florin Grigoraș, în coregrafia Doinei Botiș și regia artistică a lui Ovidiu Dragoman. Spectacolul a fost promovat de „Îngerul a căzut”, un videosingle în care claviaturista Mihaela Grigoraș interpretează părțile vocale.

BUCIUM – „Sorbul apelor” (live) intro instrumental + foto, coperte CD

• 

• 

• 

• 

BUCIUM,un grup și concept istoric etno metal rock bucureștean, fondat încă din 2000, dar ieșit pe scenele underground abia din 2004. Personajele din legendele populare au prins viață pe un prim CD intitulat „Voievozii”, urmat de discuri cu o prezentare inedită în tot show-bizul românesc!

Interviu Andi Dumitrescu (2018) despre conceptul venit din spiritul românesc, atracția pentru scrierile populare, chiar mistice, cu trimiteri ezoterice din legende, basme, doine, un întreg univers fantastic care ne definește. Trasarea unei linii de la sacerdoții daci la voievozi, fără a cădea în extremisme.

BUCIUM – „Războieni”, fragm DVD „Live în codrul ascuns”

Interviu Andi Dumitrescu despre următorul concept – „Miorița” – diferit și stilistic, baladesc, readucerea în atenție a unor doine populare, poezii transmise de sute de ani, căutând ce au simțit înaintașii, strămoșii. Lucrul la al treilea album conceptual – „Zimbrul alb” – având ca temă principală astronomia populară, cu piese inspirate din basme sau legende legate de astre. „Drumul robilor” (numele popular al Căii Lactee) închide discul, singura piesă în care astrele vorbesc muritorilor.

TROOPER – „Vlad Țepeș – Poemele Valahiei” (live 2009, Palatul Copiilor) fragment „Ursitoarele”, insert foto și copertă disc pe intro instrumental

• 

• 

• 

• 

În 2009, după o avanpremieră la Festivalul Medieval de la Sighișoara, grupul heavy metal TROOPER lansa un prim disc conceptul însoțit de un spectacol gen operă rock. Libretul fusese scris cu ajutorul unui istoric târgoviștean, Vasile Lupașc.

Interviu Alin Dincă (2018) despre alegerea temei, după antecedente cu piese cu subiecte istorice a la IRON MAIDEN, apelarea la un istoric care se documentase temeinic, inclusiv la Vatican – i-a interesat adevărul istoric, departe de poveștile cu vampiri etc. Nu au putut pleca în țară în turneu datorită costurilor, biletelor care ar fi fost scumpe.

Colaj fragmente cu solistul încătușat „Vlad Țepeș”, „Străjerii turci” / final în aplauze

Interviu Alin Dincă despre continuarea unei trilogii cu un nou subiect de top – Ștefan cel Mare – cu mai puține legende și mai multă istorie, care ar putea folosi elevilor de liceu… rockeri! Turneul de promovare a început în 2018 și se va fi finalizat cu un show în 16 feb 2019.

TROOPER – „Judecata” (videoclip) cu insert copertă disc și foto pe intro instrumental

Anul centenarului le dă idei rockerilor de la TROOPER, care edifică la sfârșitul lui 2018 un al doilea disc dintr-o planificată trilogie, dedicat lui Ștefan cel Mare și Poemelor Moldovei!

PHOENIX – „Meșterul Manole, uvertură” sunet EP (1973) / ilustrație copertă disc, Mânăstirea Curtea de Argeș, călăreți + alai domnesc etc

• 

• 

• 

• 

„Meșterul Manole”, o întreagă operă rock PHOENIX interzisă de comuniști, scrisă pe versurile lui Victor Cârcu, este redescoperită de acesta și de Josef Kappl, în doi timpi. Din Germania, cei doi revin la idee. În cele din urmă, opera este rescrisă de celebrul basist PHOENIX, transformându-se într-o lucrare de rock simfonic cu același nume, cu premiera la Timișoara, de Ziua României 2013.

Interviu Josef Kappl (2011, Osnabruck) despre PHOENIX și „Meșterul Manole” din anii 70, cenzura care a făcut libretul pierdut, cumpărarea de pe amazon.com a ultimelor două broșuri publicate de Victor Cârcu.

Sunet și ilustrație cu Josef Kappl lucrând în studioul său (2011) + imagini cu răsfoire broșură

Interviu Victor Cârcu (2010, Karlsruhe) despre povestea lucrării pierdute la Comitetul de cultură Timiș în anii 70, revenirea asupra libretului, reîntâlnirea cu Kappl

MIRCEA BANICIU & PRIETENII – „Pe Argeș în jos” (2008, Sala Palatului) cu insert copertă CD single

Interviu Josef Kappl (2018) despre împărțirea libretului în acte etc, partitura încheiată după 5 ani, premiera din 30 nov 2013 / sprijin dl Garboni – Filarmonica Timișoara, Consiliul Județean Timiș. Și atât, deși mai erau prevăzute 5 spectacole.

Fragment „Meșterul Manole” (2014, Timișoara)

Opera rock simfonică „Meșterul Manole” avea să fie repusă în scenă, tot la Timișoara, la Sala Capitol a Filarmonicii Banatul, în 10 decembrie 2018, cu ocazia Anului Centenar. De precizat că PASĂREA ROCK, grupul foștilor PHOENIX Josef Kappl, Mircea Baniciu și Ovidiu Lipan Țăndărică, abordează în concerte fragmente din lucrare.

„The One Born from a Tear” (Piatra Neamț, 2018)

În 5 iul 2018, prestigiosul eveniment „Vacanțe muzicale la Piatra Neamț” a consacrat o seară operei pop-rock „The One Born from a Tear” – o adaptare a basmului „Făt Frumos din lacrimă” de Mihai Eminescu. Lucrarea primise Premiul UCMR pentru Musical pe 2014 și Premiul pentru originalitate la Festivalul Operelor Independente (2017). Compozitor: Dan Spînu (cadru didactic la Academia de muzică din Iași), libret Ramona Cojocaru, Dan Spînu și Codin Deboveanu, regie: Alexandru Petrescu. Finanțat de autoritățile locale, spectacolul a fost jucat în cadrul medieval din Piața Turnului, sub egida România 100.

„Cruel” (Târgu Mureș, 2019)

Sub egida „De la Mozart la death metal”, în cadrul Festivalului Regal de Operă „Virginia Zeani”, Palatul Cultural din Tțrgu Mureș a găzduit premiera operei rock „Cruel”. Compoziția lui Tibor Molnar, pusă în scenă în regia lui Cezar Ghioca, a ocazionat un concert susținut de o trupă rock, un cvartet de coarde și orgă, cu participarea a patru soliști: Alexandru Arnăutu Vraciu, artista de operetă Raluca Stoica, solistul grupului metal-rock ALTAR Andy Ghost și Sara Hajdu. La data premierei, se spera susținerea acestui spectacol experimental și la un teatru londonez, în 2020.

„Asking the Void” (2019, Club Control, 15 ian 2019)

Adrian Tăbăcaru, cunoscut din anii 90 ca baterist al grupului metal rock bucureștean TAINE, absolvent al Universității de Muzică din București la percuție, și-a propus în 2015 să compună o operă rock după cunoscutul poem eminescian „Luceafărul”. Înregistrată alături de 23 de colaboratori, cu avanpremiera în 15 ianuarie 2019, aceasta a fost lansată online după exact un an, în Ziua Culturii Naționale.

Interviu Adrian Tăbăcaru (2020) despre alegerea lui Costin Chioreanu ca partener principal (realizarea animației), selecție strofe cu o profesoară de limba română, colaborarea cu soliștii și instrumentișii, nu în ultimul rând cu membrii grupului TAINE.

„The Lucifer / Luceafărul” (15 ian 2020) colaj fragmente film

Muzicianul a ales, în dorința de a face cunoscut poemul în străinătate, să compună lucrarea în limba engleză. Între două traduceri – cele ale lui Corneliu M Popescu și Dimitrie Cuclin – a ales-o pe cea din urmă, realizată de un mare muzician, dar și scriitor, în opinia lui Adi mai lesne de muzicalizat. O punere în scenă modernă și posibil de vizionat de oriunde, oricând: pe youtube!

Interviu Adrian Tăbăcaru despre abandon și reluare, lupta cu sine, feedback, dar și un goal – de a susține lucrarea live, adăugânsd strofele lipsă, recitate între pasajele muzicale.

Update: Sibiu Opera Festival, 11 septembrie 2020, în Piața Mare a municipiului, opera rock va fi fost performată cu participarea câtorva soliști și instrumentiști!