(foto: Televizor color Grunding,1995)
Sociolog student: Vlad Ștefănescu
Vlad: Bună seara.Mă numesc Vlad Ștefănescu, sunt student al Facultății de Jurnalism și științele Comunicării,Universitatea București,specializarea Publicitate.În cadrul proiectului,,Comunismul pe înțelesul tinerilor”,astăzi ,30 decembrie 2020, doresc să realizez un interviu cu tatăl meu,Victor Emil Ștefănescu,pentru a afla cum arăta peisajul media domestic din România în perioada comunistă, înainte și după 1989. Salut,tata.
Victor:Bună, Vlad.
Vlad:Doresc să îmi povestești,te rog, despre ce aparate media se regăseau la tine în familie în perioada aceea povestește-ne un pic din experiența de atunci.
Victor:Când mi-ai spus despre ce vrem să vorbim, deja m-am interesat m-am băgat în arhiva mea foto și în general în amintirile tinereții și chiar cele din copilărie și am găsit într-un album o poză cu mine și cu Cristina – sora mea – și în spate se vedea un aparat mare de radio ,radioul copilăriei noastre – cum s ar zice – și mi- am adus aminte cum ascultam fel de fel de emisiuni, la vremea aia erau câteva emisiuni si pentru copii, care erau… Era emisiunea de povești”Noapte bună, copii”,, în care Octavian Cotescu, el era principalul povestitor. Foarte, foarte frumoase erau… Și în felul ăsta mi-am adus aminte de acest aparat, un aparat foarte bun pe vremea aia, un aparat românesc…
Vlad:Mai ții minte exact anii?
Victor:Mi-aduc aminte de la 7 ani. știu că era poza aia… Deci în 1966, 67. și am…ani de zile a… până nu mai știu cum l-am dat, cum s-a întâmplat. A funcționat foarte bine. El era un aparat deosebit pentru că avea și pick-up și partea de jos era cu butoane, așa ,cu clapete apăsai pe unde medii ,unde scurte, așa și un ultim buton, când apăsai, era pentru pick-up. Și atuncea, deasupra se deschidea un capac și acolo era discul pe care puneam plăcile…și la care ascultam fel de fel de melodii, avea tata niște melodii, de astea, gen anii 60, cu muzică modernă pe atunci, cu muzică braziliană, muzică argentiniană… foarte interesante …Pe parcurs, când am mai crescut și mi-a mai… știi cum e, crește pofta să asculți muzică și devii adolescent și zici mie imi place muzica asta sau asta sau asta… Apăreau discuri, cum se chemau ,alea … discurile mari erau LP- uri și astea mici, nu mai știu cum se chemau… În fine, erau discuri mici cu o melodie pe o parte și încă o melodie pe cealaltă parte.Fel de fel de…fel de fel de autori,de cântăreți… Era Gilbert Becaud și Constantin Drăghici,un cântăreț care ulterior a plecat în Germania…Mihaela Mihai,la fel și ea după aia emigrează.. erau melodiile anilor ’60, ’70 și mi aduc aminte că ascultam și noi… L-am… așa-i ziceam,avion…că avea o figură de avion cursorul,care avea ac și îl puneam pe disc și ascultam…foarte,foarte bun aparatul, făcut la Electronica în anii 60, s-a… s-a făcut…nu la Electronica, la Automatica,cred că așa se chema fabrica,Automatica,care începuse să facă aparatură audio și TV…și primele televizoare care au fost în România,au fost rusești,de import, nu mai știu cum se chemau… ,după care Ceaușescu,cu nebuniile lui, cu industrializarea,a zis să facem și noi aparate de televizor și de radio…și la Automatica se facea. Automatica,care fusese inițial în anii regalității,a fost întreprinderea Ford.
Vlad:Ok…
Victor:Mi-aduc aminte că am găsit o poză și am vrut să i-o dau lui Iulică,Magisteru’… El colecționa tot ce era cu Ford. Inițial nu a vrut,dar după aia m-a întrebat de ea că s-a interesat și într-adevăr,Automatica a fost fabrică…făcută pe locul fostei uzine Ford…Eh și… noi n-am avut televizor în primii ani,atunci în ’60 și… ,cred că prin ’70 ne-am cumpărat, ne cumpăram…nu aveam posibilități și atunci era moda cumpărării în rate. Cumpărai…puteai să cumperi o dată și aparatură de genul…un radio sau un televizor și haine…noi și haine ne cumpărăm…mergeam cu tata,cu mama și cu Cristina…
Vlad:Și era convenabil ?
Victor:Da,era convenabil că luai de o valoare mare și după aia plăteai un an,doi și în felul ăsta le aveai imediat; cumpărai în rate și după aia beneficiai de ele. Numai… ,am avut mai multe televizoare dar țin minte că unul se chema E47, era televizorul pe lămpi,televizorul alb-negru.Bineînțeles,calitatea imaginii nu era extraordinară,c-așa erau atunci.
Vlad:Calitatea de atunci…
Victor:De atunci…
Vlad:Vremurilor…
Victor:Toate,în toată lumea,sigur,nu, televizoarele alb-negru la o calitate bunicică..
Vlad:Pentru anii respectivi…
Victor:Pentru anii ăia,da,vedeai destul de clar.Erau niște cutii ,așa,paralelipipedice, destul de grele,10-15 kg,un televizor,așa și…cu fel de fel de diode,lămpi și fel de fel de aparatură pe spate și ,din când în când, se mai stricau și-mi aduc aminte că, chemam un depanator care venea acasă și ne întreba de la telefon, ce marcă e,așa, ca să știe,să-și ia lămpi de schimb,care se ardeau și să le înlocuiască…da, față de astăzi,când ai un televizor,stă ore întregi și 10 ore pe zi și nu se strică niciodată… au niște…au o calitate extraordinară.Eh,așa erau atunci…da,deci… cu radioul,asta țin minte,că mai ascultam emisiuni…
Vlad:Știu de Radio Europa Liberă,că ascultați atunci foarte mulți…
Victor:Da,era Radio Europa Liberă…
Vlad:Pe-ascuns,ce-i drept,dar ascultați…
Victor:Un post ilegal pentru România…era un post finanțat,cred că de americani,avea sediul la Munchen și…totdeauna era postul care arăta realitatea din țară,nu așa cum vroiau s-o arate comuniștii de la putere,Ceaușescu și cu toată liota lui : că trăim bine,că să mergem cu pași spre comunism și foaie verde,lozinci din astea,de propagandă,propriu-zis. Atunci în,la Europa Liberă se arăta exact realitatea din țară,cât de greu trăiau oamenii,că nu aveau posibilități să cumpere produse diversificate și de calitate,la mâncare,toate neajunsurile care ne înconjurau,sărăcia și toate problemele de atunci ; oamenii erau nemulțumiți că nu pot ieși din țară,nu se pot duce oriunde,că nu pot face fiecare,să își facă un atelier sau o afacere a lui. Acolo,atunci erai obligat să lucrezi la stat. Toată lumea era obligată să lucreze la stat,n-aveai voie să îți faci tu afaceri,iar dacă vroiai să ajungi într-o funcție mai importantă,te racolau cei din aparatul de…așa zișii activiști de partid și te obligau să intri în partid,dacă vroiai să devii șef peste serviciu sau director sau mai știu eu ce. Da.Eh…cu Europa Liberă mi-aduc aminte,chiar înainte să fiu așa,adolescent…dar de la 8 ani,9 ani eu înțelegeam bine lucrurile cum stau…
Vlad:Deci de prin anii ’67 ,’68…
Victor:Da, din anii ’67 ,’68,de multe ori se întâmpla să merg la bunicu,care stătea la vreo două,trei stații de casa noastră și care seara,invariabil,la ora 6 asculta Actualitatea Românească,cu Neculai Constantin Munteanu. Mi-aduc aminte și acum. O emisiune de o oră în care într-adevăr se dădea pe față cam tot ce nu se știa,ce noi nu știam și aflam din culisele vieții românești de la acest post de radio…și partea simpatică era că bunicul avea un motan,care ziua umbla hai-hui p-afară și seara sărea,avea un balcon,așa, se urca pe el,la etajul 1 și de pe balcon avea ușa întredeschisă,i-o lăsa bunicul și venea direct în brațele lui să stea să asculte și el la Actualitatea Românească…la ora 6…era haios. Moțu,Moțu se chema pisicu’,un pisic negru. Moțu,da…și ascultam toți trei,eu cu Moțu și cu bunicu,ascultam Actualitatea Românească…
Vlad:Foarte tare.
Victor:După aia,ne-am mutat cu bunicii în 1971,ne am mutat împreună și am stat toți împreună și Moțu a dispărut din peisaj că nu l-am mai luat,el a rămas acolo…și mi-aduc aminte că în hol,în hol era televizorul,în hol era televizorul și ne uitam toți, holul fiind nu un hol de trecere,ci ca o sufragerie,ca un living din care plecau în dreapta, în stânga,în față trei camere și în partea asta,în spate, intrai într-un hol,propriu-zis hol care dădea spre ușa de ieșire. Deci intrai pe ușă,un hol mic și pe dreapta intrai în această sufragerie și acolo era pus televizorul…toți veneau din camera lor…ne așezam la masă și ne uitam la televizor (asta era în 1971,deci deja ne luasem televizor…abia atunci)
Vlad:Stăteai tot în București și pe vremea aceea,nu?
Victor:Da,totdeauna am stat în București și…sigur, programele…În anii ’70 se mai…până în ’71,așa,vreo doi-trei ani,a fost mai lejer din punct de vedere politic și apăruseră niște emisiuni mai frumoase,apăruse celebrul Festival Internațional al Muzicii de la Brașov,în care,al cărui premiu era Cerbul de Aur,avea… și veneau din toate țările Europei…foarteinteresant….a fost din ’68 până în ’71… în ’71,Ceaușescu a făcut o vizită pe la Phenian,la nebunul de Kim Ir Sen și de-atunci a început…s-a inspirat de acolo și a răsturnat toate valorile, a zis nu mai atâta cultură,nu mai asta,propagandă și propagandă.Și s-au scos foarte multe emisiuni din program…festivalul s-a închis,s-a micșorat numărul de ore de emisie și încet,încet nu mai era așa de atractiv programul, însă,erau câteva emisiuni pe care le țin minte și acuma…era lunea,erau Romane foileton,adică lunea asta îți dădea un episod ,în lunea următoare continuarea,și tot așa o poveste care se lungea pe mai multe episoade.
Vlad:Adică era un fel de serial,cum spunem noi acum…
Victor:Nu,tocmai, serialul e altceva,serialul era sâmbăta…Romanul foileton era o poveste care continua,era în continuare săptămâna viitoare și după aia iarăși tot așa,aveau legături… Serialul era sâmbăta și era cu, erau episoade dintr-un film care nu avea legătură cu episodul trecut… De exemplu: era Kojack ,care era un detectiv… În episodul ăla făcea,rezolva un caz… în săptămâna următoare,tot el era…rezolva alt caz… Astea erau serial, adică același personaj,diferite ipostaze,diferite acțiuni, diferite întâmplări…La fel cum era Kojack,era și Colombo,nu știu dacă tu îl știi,un detectiv mititel,așa,prost îmbrăcat, care făcea mereu pe prostul,dar care era extrem de inteligent și îi depista pe toți,pe toți ăștia care făceau câte o crimă.
Vlad:Da,cred că tot tu mi-ai spus și de el…
Victor:Da,după aia mai era,după în anii mai dincoace, până în ’80 era serialul Dallas… și ăsta era foarte,foarte popular și tot așa. Toate serialele se dădeau sâmbăta… eh…tot sâmbăta mai era celebra emisiune Teleenciclopedia…emisiune de documentare,de cultură generală din lumea animalelor,din lumea istoriei,a geografiei,foarte apreciată și,chiar și în ziua de azi,această emisiune a continuat,este și în ziua de azi.
Vlad:Mm,nu cred că mai este…
Victor:Nu mai este?! Pe TVR 1…
Vlad:Într-adevăr, și eu am prins emisiunea aceasta doar că știu că parcă de câțiva ani,poate mă înșel,dar eu așa știu…
Victor:Da,noi dacă n-am mai urmărit, acum cu atâtea televiziuni nici nu mai ști dacă să te uiți…și la care să te uiți…da…și ei încearcă să dea filme cât mai atractive sau show-uri și atunci nu te mai poți uita la TVR,nefiind în primele două televiziuni,ca rating…da, s-ar putea să nu mai fie…nu știu,dar știu că a durat foarte mult,ani de zile și miercurea mai era emisiunea Tele Cinemateca, adică filme deosebite care deja aveau o vârstă 20,30,40 de ani și care erau cu actori deosebiți și cu…, făcute de regizori deosebiți și într-adevăr,filme de artă la Tele Cinemateca. Cam asta era,iar duminică mai dădeau niște emisiuni de divertisment,dar nu mai știu. Duminică dimineața era,de exemplu,Lumea Satului,asta țin minte că era dimineață și seara,nu mai știu ce,reluări,filme ori niște divertisment, mai erau emisiuni de umor,dar din ce în ce au fost mai,mai puține și se ajunsese prin anii ’85,’86,să avem doar zilnic program de două ore.
Vlad:Ceea ce însemna că divertismentul nu ți-l procurai exclusiv din vizionarea emisiunilor de la televizor…
Victor:A,nu stătem doar la televizor,din ce în ce amstat mai puțin la televizor,sigur,bine eu prin…pe la 14 ani,așa…prin ’73,’74 deja eram tânăr adolescent și deja prinsesem gust să merg pe la munte. Deja făcuserăm…eram în clasa a IX a și organizam câte o ieșire d-asta în weekend,sâmbăta și duminica la,la munte cu colegii de liceu…țin minte că și atunci mama zicea să fii atent,să ai grijă pe unde mergi,ce faci, că muntele e periculos.Adevărul e că dacă la munte nu respecți regulile elementare,riști să ai probleme.Da, și mergeam pe Valea Prahovei la,la Bușteni sau la Sinaia sau la Predeal și de acolo urcam în diferite…ba la Poiana Izvoarelor,ba la Gura Diham la cabană sau cea mai interesantă cabană era Diham,la Tanti Oara,mi-aduc aminte,ea era cabaniera,și acolo seara petreceam,cântam,aveam totdeauna câte un coleg care știa să cânte la chitară. Ne distram,cântăm cântece de astea de munte sau mai veneau cu câte un casetofon…Deja apăruse casetofonul…
Vlad:În ce an,tot așa în ’73?
Victor:Nu,mai întâi a fost magnetofonul și apoi a apărut și casetofonul, adică erau marcați,magnetofonul era un aparat care funcționa pe principiul benzii magnetice,erau două role așa mari,una goală,una plină și când îi dădeai drumul,rola goală se umplea cu ceea ce se derula de pe rola plină… Ele, rola asta fiind cu o bandă magnetică…Pe banda asta magnetică puteai să înregistrezi și vocea ta și fel de fel și muzică…În general,foloseam muzică…eh,asta a fost prin anii,când să zic eu, nu mai țin nici eu bine minte… Eu am luat-o târziu,am luat târziu magnetofonul că și ăsta era scump și tot așa nu era…puteai să-l achiziționezi…cred că tot în rate l-am luat, nu mai știu precis pot s-o întreb și pe Cristina,că poate își mai aduce și ea aminte,dar știu că prin…pe la 16 ani,deci prin’ 75,’76. Nu,stai,că vorbesc prostii.
Vlad:Atuncea…
Victor:Nu,nu,nu,cred că mai târziu,să știi,cred că mai târziu,nu cred că am avut atunci.Cred că deja lucram eu când am luat magnetofonul,adică după 19 ani ai mei ,deci prin anii…
Vlad:Deja ‚’79,’80…
Victor:Pe la 1980,cam așa…așa țin minte,pentru că mi-aduc aminte, după aia apăruseră radiocasetofoanele,adică avea și radio, puteai să asculți și radio și puteai să pui și casete,casetele fiind în miniatură tot două role cu bandă magnetică care erau într-o casetă,nu mai era nevoie să iei tu cu mâna,să înfășori de două ori pe baza rolei și după aia să apeși și să-i dai drumul și să se învârtă… caseta se derula singură.Aveam muzică și pe o parte,după aia o întorceai și o puneai și pe partea cealaltă. Asta știi tu,că atunci când erai mititel pe la 5,6,7 ani,știu că-ți puneam povești pe casetofon și tu după ce ascultai prima parte te dădeai jos din pat și învățai,învățaseși să-ți schimbi singur…
Vlad:Întorceam caseta,exact…
Victor:Caseta,da,ce drăguț erai…
Vlad:Ascultam povești,știu că erau de Creangă…
Victor:Povești,da,da,foarte frumoase…da,că noi îți cumpăram casete cu povești.Ca o paranteză, primii ani mă chemai pe mine să-ți povestesc fel de fel de povești(râde) și îmi pare rău că nu le-am înregistrat…eram pe moment inspirat și spuneam fel de fel…
Vlad:Era mai greu cu înregistrarea pe atunci…
Victor:Da, era mai complicat,dar…bine, nici nu m-am gândit atunci că ar fi haios să le am peste ani ,să-ți aduci aminte că noi aveam un dialog când îți făceam,îți spuneam poveștile…tu mă întrebai,mă iscodeai,dar asta de ce așa,dar ăla de ce făcea așa…da,erau simpatice…
Vlad:Vremurile copilăriei…
Victor:Copilăria,da…eh,și de aia îți spun că eu țin minte că radiocasetofon n-am avut…nu-mi aduc aminte să fi avut…am avut mai târziu un casetofon pe care mi l-am luat din alte motive,că aveam nevoie să-mi înregistrez câte ceva. Asta mai târziu,fiind după Revoluție. Da,până în Revoluție n-am avut decât un magnetofon…am avut un Maiak. Alea erau…care se găseau în…pe piață,un magnetofon rusesc,altfel,de bună calitate,îl am și acuma,nu l-am mai folosit, că nu mai e cazul,dar îl am și acuma….Eh…da,și la munte,cum îți spuneam,mai venea câte unul cu un radiocasetofon și seara, ca să ne distrăm mai dansam pe muzica pe care o puneau la radiocasetofon…și… bine,după aia au apărut pentru locurile de acasă sau mă rog,în locuri mai stabile,au apărut boxele. Boxele,care amplificau sunetul și care îl redau foarte…cu acuitate,adică tare ,dar și clar,se auzeau bașii,mă rog,sâmbăta era clar că nu doarme nimeni,când sunt petreceri prin bloc sau mai știu eu pe unde se țineau,îl băgaseră și apăruseră și stațiile,mini stațiile,stații mititele așa care,tot așa,conectai un magnetofon,un casetofon și după aia stația reda prin boxe la un nivel superior sunetul.Cam astea au fost, în copilărie și în tinerețe.După aia după 90 au apărut din ce în ce mai multe. Televizorul de exemplu,noi n-am avut televizor color până în 90…
Vlad:Nu existau sau nu…nu ați cumpărat voi?
Victor:Au fost de prin anii ’84,deci în ’83,de 23 august,când era ziua națională…televiziunea a vrut să-i facă o surpriză lui Ceaușescu și-au transmis serbarea și…parada militară de ziua națională de 23 august,au transmis-o color.Surpriză a fost pentru că s-a supărat,știi cum se supără prostul pe sat,că de ce el nu a fost informat și de ce nu i s-a spus,dar de fapt a fost interesant,se vedea,categoric,mult mai bine și mai clar în color decât în alb negru.Eh, odată având echipamentele de transmisie color s-a pus problema să avem și televizoare color,că degeaba filmezi color dacă eu am televizor alb negru… și au început să se fabrice și în România televizoare color.Bine,probabil cine avea bani și cine era dintre ăștia care erau șmecheri pe vremea aia,directori sau activiști sau securiști sau din aparatul de stat,care aveau posibilitatea să își cumpere din shop-uri,erau shop-uri pe vremea aia care,în care nu puteai să intri decât dacă aveai posibilitatea să ai valută,se cumpăra numai pe valută și nu puteai să cumperi decât dacă…iar dacă aveai valută și nu puteai s-o justifici puteai să faci pușcărie pentru prostia asta.
Vlad:Deci mai bine nu.
Victor:Da,sigur,eh,ăștia care aveau posibilități,probabil și-au cumpărat și televizoare din afară și-au început să se facă și românești; era unul telecolor…țin minte că aveau unii și era scump,era vreo cinci mii de lei. Când salariile erau 2000,2500 ,1500,deci erau două,trei salarii,ca să îți cumperi un televizor…și noi am avut primul televizor color,l-am avut după ce m-am întors din Germania,am adus pl de acolo televizoare,două televizoare,îmi aduc aminte,unul mare și unul portabil,mai mic,care puteai să mergi cu el …că avea antene și puteai să mergi cu el la plimbare sau la iarbă verde,îl puneai pe mașină și puteai să vezi și acolo emisiuni.După aia încet,încet au început și ai noștri să construiască. Televizoare bune,de calitate și mi-am cumpărat…ca un fapt divers și foarte curios că toate televizoarele de după 90 pe care le-am avut și pe care le-am tot schimbat și pe care le-am tot dat cadou, nu s-au stricat niciunul,niciodată. Toate erau rezistente,foarte fiabile și de câte ori mai apărea câte ceva nou, mai cumpăram, mai țineam 7-8 ani,după aia luam altul și…tot așa,televizoarele vechi le dădeam,le-am făcut cadou.Da,cam asta e cu…ca un moment de răscruce a fost revoluția. Când,la revoluție, pe 21 a fost baricada,celebra baricadă de la Intercontinental,unde s-a tras și au tras… Noi vedeam din secția de unde eram de la serviciu,vedeam că se făcuse noapte și se vedeau trasoarele,adică gloanțele luminate cum zburau în sus,astea erau ca semnal de avertisment,trăgeau întâi în sus…după aia au tras și în oameni.Se pare că au fost și morți și răniți. După aia, cei mai mulți arestați și duși la Jilava. Pe 21. Pe 22 decembrie 89 la ora 12,mi-aduc aminte,m-a trezit mama,zice,a căzut Ceaușescu,a căzut Ceaușescu și într-adevăr erau,m-am trezit și la televizor erau Dinescu și cu Caramitru și cu mulți alții pe lângă ei și strigau am învins, am învins!
Vlad:Deja celebra imagine cu aceia…
Victor:Celebra imagine….Eh,din momentul ăla,televiziunea a avut mari probleme, pentru că a vrut să transmită încontinuu.Dar nu mai aveau echipament, echipamentul era pentru două ore,cum aveau atunci…hai să zic că l-ar fi forțat pentru 5-6 ore. Eh,probabil că,fiind în situația asta,probabil că,nu știu precis dar s-ar putea să fi făcut în așa fel să mai fi cumpărat rapid niște aparatură,ca să poată…transmitea toată ziua.Înțelegi? Și pe 22 și pe 23 și pe 24 și pe 25,tot timpul emitea,emitea TV avea emisiuni.Eh,încet,încet lucrurile s-au mai schimbat,au apărut televiziuni private.Prima a fost SOTI,mi-aduc aminte…N-a, n-a durat mult,probabil că era privată și cu fondurile nu era simplu. Apoi a apărut televiziunea Tele 7 ABC ,în care era Cristoiu printre conducători…și….apoi prin 94 a apărut,sub o formă mai modestă,Antena,Antena 1,de fapt înainte de 94 au apărut și emiteau așa,sub diferite denumiri și în 94 s-a numit clar Antena 1. Iar în 95 a apărut televiziunea concurentă Pro TV,care și ea inițial avea niște emisii,emisiuni de la Canal 31 sau așa ceva se numea,țin minte că era Ovidiu Ioanițoaia,care se ocupa cu sportul…
Vlad:Avea…prelua emisiuni de la alte canale sau…
Victor:Nu,erau,nu știu,nu mai țin minte exact dar era un canal care,ulterior luând amploare,s-a numit Pro TV.
Vlad:Derulau sub o altă…
Victor:Era finanțat de americani,de Țiriac și în felul ăsta puteau să…și emiteau toată ziua,fel de fel de emisiuni…Esca a debutat atunci,ea a fost de la început din 95 și uite acuma sunt 25 de ani.
Vlad:Așa…Noi am vorbit despre televizor,despre televiziune și despre oamenii din televiziune…Vreau să te întreb,pe vremea comunismului ce oameni de televiziune erau? Poți sa ne spui câțiva?
Victor:Da, cel mai cunoscut și mai apreciat era Tudor Vornicu,care la un moment dat cred că a fost președintele Televiziunii și care era un om de curaj și care făcea emisiuni,care,așa mai curajoase,în raport cu regimul în care nu puteai să vorbești decât elogios despre clasa conducătoare și partid și mai știu eu ce… El,fără să intre în politică,în idei politice,spunea totuși niște lucruri așa cum se întâmplau ele și care arătau că nu e totul lapte și miere,știi… Era un tip extraordinar,un tip foarte,foarte carismatic și…foarte apreciat atât de colegi cât și de publicul larg. Apoi,pot să zic că mi-aduc aminte de celebrul Cristian Țopescu,care era numărul 1 la comentariu sportiv. Da,sigur,la început,prin anii 70 – mi-aduc aminte – eram foarte buni la handbal,fiind foarte buni,se transmitea Campionatul Mondial de Handbal,și mi-aduc aminte că am câștigat, am devenit campioni mondiali în ’70 și apoi peste patru ani și în 1974. Și noi ne uitam și ne bucuram…La…iar Țopescu,cu entuziasmul lui,aveai,cum să zic io,te energiza și pe tine,știi și te făcea să te simți fericit și mândru că România câștigă. Da…
Vlad:A fost cumva comentator sportiv și în meciurile României din Campionatele Mondiale?
Victor:Da,Campionatele Mondiale de fotbal s-au transmis…țin minte din ’72…din ’70 a fost…Ah,și Olimpiadele,deci Olimpiada din ’70 din Mexic s-a transmis,din ’74 de la Munchen,parcă,după aia din ’70 și…stai,nu,fac confuzie,în ’68 a fost în Mexic, în ’70 a fost Campionatul Mondial de Fotbal tot din Mexic.
Vlad:Așa.
Victor:Da,totdeauna Campionatul Mondial și cu Olimpiada erau,alternau din doi în doi ani,când una,când cealaltă.
Vlad:Ca acum,că s-au păstrat…
Victor:Ca acuma,da…deci în ’68 s-a transmis Olimpiada,dar nu știu dacă aveam eu televizor pe atunci,nu cred că aveam. Din ’70 țin minte că am văzut Campionatul Mondial de Fotbal,din 68,la Olimpiadă,nu știu dacă aveam sau cred că am amintiri că mai mergeam la nenea Milică,la unchi-miu,care stătea și el la vreo două străzi și mai stăteam,mai meregeam,mai ajungeam seara acolo…și mai veneam la televizor,așa….ne ziceau veniți,ce să vă mai invităm, când vreți să vedeți ceva,veniți…și mai vedeam câte un serial.Erau serialele cu Mannix…mai ții minte, nu mai ții minte tu că n-ai…
Vlad:N-am apucat…
Victor:Bine,mă refeream la faptul că dacă ții minte să-l fi văzut într-o retrospectivă ceva,nu…Mannix era atunci cred,și tot așa,detectiv. Asta era rețeta…americană. Așa…și din ’70 deci am văzut Campionatul Mondial din Mexic de fotbal.În’74 a fost…unde a fost în ’74…nu mai știu,să fi fost tot la nemți, ca în ’72 Olimpiada a fost tot la nemți…și’74 să fi fost…în’74,nu,cred că a fost în altă parte,dar știu că a câștigat Germania și în ’74 a fost în finală cu Olanda și au bătut nemții….După aia în ’78 a fost….în Argentina,parcă… Campionatul,nu,în Argentina…în fine,din patru în patru ani…În’86 a fost în Argentina,când a câștigat Argentina cu Maradona,cu golul ăla mincinos,cu mâna…
Vlad:Celebrul gol ,,Mâna lui Dumnezeu”
Victor:Eh,celebru pe naiba,așa…și da,toate Campionatele Mondiale de fotbal au fost transmise.
Vlad:Ce-ai simțit când te uitai fie la handbal,fie la fotbal,văzând echipa națională în alte țări,având în vedere că erau restricțiile acelea?
Victor:Păi,ce să simt? Dacă câștiga,simțeai o bucurie și erai fericit într-un fel ,știi, dacă pierdea nu mai te gândeai,te gândeai că ăștia măcar se duc până acolo, vizitează,își cumpără fel de fel…Aveau privilegii,îți dai seama,își cumpărau exact lucrurile despre care vorbim,își luau radiocasetofoane,își luau video,casetofoane,da,că nici n-am apucat să vorbim…În anii ’80 și ceva erau, apăruseră…videocasetofonul,adică băgai o casetă,care tot așa, era…Caseta audio era cam de 10-12 cm,caseta video era de vreo 20 de centimetri și era tot așa,cu bandă magnetică înăuntru și băgai în aparat și puteai să înregistrezi imagini sau să redai imagini și apăruse celebrul val de… o modă de a merge la cineva care are asemenea aparat și ne punea filme…Filme care erau la modă și care erau mult mai interesante decât cele care erau pe la cinematografe.Pentru că la cinematografe nu mai aduceau filme ca altădată ,mai cu viața…Ca sa facă lumea…cu comparații cu viața din Occident,cele mai multe filme americane sau franțuzești sau englezești,așa,…Și atunci aduceau mai multe filme d-astea,rusești,chinezești,cu viața în țările socialiste…Și atunci a apărut această modă,ca să vedem…. Acasă la cineva se întrunea cine avea aparatul sau venea cu aparatul la unul care avea o casă mai mare și stăteam nu știu câți pe scaune și pe canapele și ne uitam la câte un film de ăsta,la modă. Eh,la un moment dat,mi-aduc aminte,chiar la cinematografe apăruse,îndrăzniseră ăia să facă treaba asta,adică…..proiectau,luau ,probabil că luau o casetă d-asta cu film video și o transformau în așa fel încât să fie, poate să poată fi proiectată în… pe pânză cinematografului…Și atunci,ele fiind filme netitrate,titratul era…adică să fie tradus și scris.
Vlad:Da.
Victor:Asta era…Se făcea numai la studiouri specializate și oficiale,filmele nefiind ,cum s-ar zice,oficiale,ci luate și aduse pe sub mână din afară,ele erau traduse verbal,erau vorbite,cum s-ar zice,de un singur crainic și anume celebra Irina Margareta Nistor,care era tinerică și era foarte bună traducătoare,știa foarte bine engleza,nu avea nevoie…Vorbea în același timp,odată cu personajul.
Vlad:Deci era un fel de dublaj.
Victor:Da,era exact dublaj,dar nu dublaj cum se face astăzi,cu mai multe personaje ca să vorbești exact fiecare personaj,ea vorbea singură tot filmul(râde)
Vlad:Deci personajele aveau aceeași voce,de fapt.
Victor:Da,da,da,doar că ne traducea ce spun aia…Și chiar mi-aduc aminte la Luceafărul,mi-aduc aminte că am fost cinematograful Luceafărul,care este lângă Muzeul Orașului București așa,și care…acolo mai aduceau casete video și intra lumea,era sala plină,ca să zic așa,să vadă un film cu americani,cu fel de fel,ce era la modă atunci,actorii la modă sau fel de fel de aparaturi,de mașini d-astea,de tot ce era nou în anii 80,din punct de vedere al tehnicii,ce ne arătau ei.Da, și cam asta a fost și cu…moda asta a durat din 24 până în 89,când a venit Revoluția,după aia având și la televizor fel de fel și așa…lumea,lumea putând deja să plece prin străinătate,începuse lumea să aibă activități,dacă s-a dat voie…înțelegi ? Ca să plece î străinătate să facă fel de fel,business uri,să aducă ,să vândă,să facă…După aia,nu se mai preocupau să stea la video,eu stăteam că n-avem ce face altceva,înțelegi ? Era o activitate de divertisment.
Vlad:Da.
Victor:Adică,lumea ce făcea,propriu-zis ? Citeau cărți,se mai găseau și cărți bune, se mai luau și pe sub mână sau altele care nu erau interzise,se multiplicau la xerox,cum se zicea. Da,și se circulau,lumea citea…Mergeam la munte în sfârșit de săptămână,ba câte o vizionare de film de genul ăsta,cu videocasetofonul și asta era distracția,n-aveai ce să faci…Și mai făceam câte o petrecere,câte u ceai…
Vlad:Erau restricțiile de atunci și atunci activitățile erau mai restrânse.
Victor:Da și nu aveai ce să faci,nu aveai unde să…ce puteai să faci altceva…n-aveai,ah,sigur,iarna tinerii,copiii sau chiar și adulții mergeau la patinoar .Se deschidea patinoarul și puteai să patinezi,da.Altceva….Ah, mi-aduc aminte,de exemplu,în ’81 a fost la noi Universiada,adică Campionatul de Atletism al Studenților de pretutindeni și țin minte că asta a fost pe stadionul 23 August,pe locul unde astăzi este Arena Națională,așa și într-adevăr am fost spectator și-am urmărit și eu,m-am dus și eu o dată acolo. Adică ,ce activități puteai să ai,că n-aveai ce să….Bine,așa,mai erau concerte,erau concerte care….a,era Cenaclul Flacăra,apăruse pri’73 Cenaclul Flacăra,cu folk iștii celebrii de atunci și de acum,alții mai buni nu au ajuns,acuma sunt ba oameni în vârstă,dar tot cei mai buni sunt,cum e Doru Stănculescu,Mircea Vintilă,Vasile Șeicaru,Victor Socaciu,Hrușcă,da….Toți ăștia de atunci care erau tineri și s-au lansat datorită acestui cenaclu al lui Adrian Păunescu,care el,fiind …el era un organ de propagandă al….El a fost până la urmă un mare poet și a rămas un mare poet,dar din cauză că avea această,această înclinație de a lăuda sistemul și pe Ceaușescu,lumea l-a cam detestat și a devenit un personaj cam controversat. Adică,pe de o parte era un foarte bun poet, pe de altă parte mai cânta și osanale la ăștia și mă rog,pentru asta el a avut cale liberă să facă acest cenaclu,altfel curajos,în care într-adevăr,mai spunea unele lucruri și mai dădea pe față,era un amestec,știi,un amestec între,între a spune lucrurilor pe nume și a preamării sistemul,care nu era deloc de…Ei,eu mi-aduc aminte,m-am dus prima oară în 1975 la Cenaclu,deja avea un an și ceva,doi și de atunci m-am tot dus toată adolescența până prin ’78,când m-am dus în armată.După aia am ieșit în ’80 și după ’80 țin minte un spectacol de la circ la care m-am dus după ’80 până în ’81 cred că am fost,dar atunci erau atât de dese și foarte multe se țineau…cele mai multe la Sala Polivalentă și țin minte că am fost la 90-100 de spectacol,foarte multe,foarte multe și mama și ea era îngrijorată că veneam noaptea târziu acasă,luam mașină de noapte și de la Polivalentă trebuia să mergem,să merg ceva până acasă,unde stăteam eu lângă bariera Vergului ,în Piața Muncii…Da,cam astea erau distracțiile.Ce să zic,de Paște lumea mergea la la Înviere,dar ăștia care aveau funcții și răspunderi se fereau să se ducă,să nu-i vadă lumea că….Statul așa zice,că nu poți să ai credință. Idei tâmpite de-ale comuniștilor…Comuniști care,după părerea mea, nu aveau nicio,nicio credință în acest sistem,pur și simplu erau niște profitori ai momentului,care în numele unor asemenea idei,conduceau ei în felul ăsta țara,adică în sistem închis,în blocul asta comunist cu țările socialiste,Tratatul de la Varșovia care era militar,se opunea Tratatului Nord-Atlantic NATO și un sistem d-ăsta în care lumea era nemulțumită. Lumea admira,de exemplu,pe vremea aia pe iugoslavi, iugoslavi care și ei au fost într-un fel sub o dictatură a lui Tito,Tito care a fost erou în război și care a rămas,a ținut foarte apropiate toate țările astea slave,Iugoslavia înseamnă slavii de jos,asta înseamnă,adică țări care aveau împreună ceva comun și n-aveau,adică Croația,Slovenia,Bosnia-Herțegovina,Muntenegru,Serbia și…
Vlad:Cehoslovacia?
Victor:Nu,astea erau toate din Iugoslavia.
Vlad:A,corect,da…
Victor:Da.
Vlad:Vezi dacă nu…
Victor:Da,Cehoslovacia ca stat a fost creat după 1918 ,după războiul,după Primul Război Mondial. Da,iar după ‚’90 prin ‚’91,când s-au despărțit cehii de slovaci,dar ei sunt foarte apropiați și ca neam și ca limbă,da.
Vlad:Am înțeles,foarte interesant ce ne spui tata, dar uite mâine începe revelionul.Povestește-ne un pic despre cum petreceați voi atunci de revelion.
Victor:Mda(oftează)…Primii ani ai…din copilărie când îmi aduc aminte așa…. din Revelion noi făceam o sărbătoare,faptul că eram în anii ăia …..în care lumea nu prea avea unde să se distreze,ce să facă și faptul că…cu câteva zile înainte sărbătorile de Crăciun(tușește,își drege vocea)erau destul de ascunse,sistemul îl înlocuise pe Moș Crăciun cu Moș Gerilă,da..adică.. să nu aibă conotații religioase și bine,lumea tot de Moș Crăciun zicea,tot aducea..cadouri copiilor,fiecare familie punea la Brad acolo că venea Moș Crăciun,că venea Moș Gerilă,în fine,după cum era la fiecare.Brad întotdeauna am avut, brad în familie a fost de când mă știu în fiecare an(inspiră adânc) și îl așteptam pe Moș Crăciun.Căă nu apărea uneori și doar lăsa niște cadouri sau că-altă dată apărea un moșneag așa cu barbă mare și cu vorbă greoaie..ăă..pentru copii era fascinant și era o bucurie nemaipomenită. E,după câteva zile venea Revelionul,alt prilej de sărbătoare(inspiră adânc)…prilej care după ani de zile mi am dat seama în alte țări nu..nu se serbează,adică lumea iese în piață…. cu șampanie,cu artificii.. strigă acolo,trage cu artificii, se bucură și după aia se duc acasă.
Vlad:Și nu înseamnă că se serbează?
Victor:Ba da, asta era…moda….apărută din 1904 la,la New York,când au ieșit în piața,în Time Square(inspiră adânc)după care au preluat o și celelalte state… Revelionul a apărut cu vreoo 150 de ani,170 de ani în urmă(inspiră foarte adânc)și seee erau petrecerile de la trecerea dintre ani..ăăă.. era apanajul…apanajul doar al..îî..celor din înalta societate. Oamenii de rând,de laa oraș și de la țară nu făceau petreceri de genul ăsta.Și atunci era cu bal,cu fel de fel,mă rog în timp s a transmis și către lumea obișnuită,mai ales după 1945. Când,ca pe o revanșă,tot ce era obicei în..în lumea,în clasa…în lumea din înalta societate să fie acuma și la ..ăă prostime. Adică ,,șiii noi,ce noi nu putem să petrecem de Revelion?”.Și în felul ăsta a fost preluat și de fiecare dată,la noi,mai ales,nu știu dacă și în alte țări dar la noi a fost o petrecere de toată noaptea.Se începe la 8 sau la 10 seara și se petrece până la 5-6 dimineața.Cu dans,cu muzică,cu,..ăă..bucate,în primul rând cu bucate speciale. Și(bea puțină apă)în felul ăsta se face trecerea de la un an la altul,o sărbătoare. Ei, la început,când eram copil, ăăm..Revelioanele erau în familie și mai ales la televizor. Deci constanta era televizorul șii..bucatele speciale,anume:răcituri sau piftie,cum se mai spunea,..salata de boeuf,friptura,..ăă..sarmalele și cozonacul. De fapt multe dintre ele împrumutate și de la Crăciun,care tot așa, petreceam în familie și cu bucate pe masă,noi românii suntem cu bucatele și cu mâncarea,la noi e o mare tradiție. Mda,și mâncam,ciocneam la miezul nopții un pahar de șampanie, ,,La mulți ani,la mulți ani,să fim sănătoși să avem un an mai bun” și ne uitam la televizor:la Dem Rădulescu,la Toma Caragiu care făceau fel de fel de scenete și sketcuri și ne distram și râdeam….cine mai era? Stela Popescu,Ștefan Bănică..
Vlad:Nume mari ale comediei.
Victor:Nume mari,da, nume mari..Jean Constantin,care de multe ori făcea și cu ăștia marii,făcea și cu Gelu Manolache,cu care era el coleg la Constanța la Teatrul de Revistă Fantasio din Constanța,făcea și cu ăla și cu ăla și au rămas multe,multe(se bâlbâie) scenete celebre din revelioanele de la 1972-3 până în 1989. Sigur,după 90′ și televiziunile care au apărut au făcut revelioane mai ceva decât atunci și îți dai seama,acuma fiind nu știu câte televiziuni,fiecare încearcă să aducă oamenii cei mai..ăă. populari,cu cea mai mare notorietate săă atragă ratingu’.Mda.Deci, cam așa petreceam prin anii 70′,72′,73′,74′.După-aia când am mai crescut și eram tânăr adolescent așa pe la 16 ani am mai început să facem Revelionul și cu prietenii. Prietenii din copilărie,cu Ionică,cu Cristache și cu Limbă. Noi patru eram o gașcă și mai făceam împreună la Ionică acasă sau la mine sau mai mergeam invitați toți la o..o…un altul,șii aducem și colege și prietene șii..tot așa era ca un fel de ceai, un fel de petrecere dansantă.La miezul nopții,bineînțeles,ca și acum,celebra șampanie ciocnitul,pupatul,ieșit afară unde se trag artificii,trăgeam și noi dacă aveam și după aia petreceam în continuare cu dans,cu muzică,ne mai uitam cu un ochi din când în când și pe la televizor,mai pe la cinci așa când eram mahmuri mai moțăiam uneori..da,era,era..distractiv că în fond asta încercai să ieși din rutină și să te simți cât mai bine în vremurile alea. Dupa 89′, normal deja aveam 30 de ani șii..îî..Revelioanele au,au..ăă..au avut o altă conotație. Adică încercai nu numai să treci dintr un an într-altul printr-o petrecere ci, când au crescut în amploare și agențiile de turism,acuma se organizau revelioane și în țară,mai multe zile,cum puteai să petreci începând de pe 30 până pe 2 sau 3 ianuarie în funcție de cum era calendarul iar mai încoace chiar și în străinătate.Încercai,de exemplu,un revelion în țări exotice unde era cald. Sigur că nu avea aceeași petrecere din seara de Revelion,nu..nu prea se simte,dar cu ocazia asta. Când te întreba ,,Ce ai făcut de Revelion anul trecut?”,,A,am fost în Maldive” sau ,,Am fost în Dominicană” sau ,,Am fost în Thailanda”. Da.Îmi aduc aminte un revelion în care ai fost și tu(oftează), în 2011,un Revelion foarte reușit pe care l-am făcut la…Bazna.
Vlad:Da,țin minte.
Victor:Așa,în care ai fost vedetă seara cu dansul tău,ai dansat acolo i-ai animat și pe adulți,dansau și ei iar spre dimineață,a doua zi când ai plecat cu sorcova(râde)ai făcut o groază de bani de la..
Vlad:Normal.
Victor:..sorcova aia,tu aveai 11 ani,erai băiat,toată lumea te simpatiza și ai sorcovit pe atâția și atâția și ai făcut(râde)o groază de bani.
Vlad:Mai ales că mă țineau minte de atunci.
Victor:Te țineau,da.E,ce-a fost frumos,de aia îți spun că era ca o excursie, că…. în serile..în diminețile zilelor de 31 și întâi…și doi, am fost și am vizitat. Am vizitat în câte o dimineață cu…am mers cu trăsura. Nu prea era zăpadă și altfel am fi mers cu sania cu caii. Așa am mers cu trăsura cu caii ne-a dat o butelcă mare de vin sau două chiar,două sticle la 5 litri de vin pe care le am băut și la dus și la întors și am mers și am vizitat două biserici cetate.De acolo din împrejurimi. Iar într-o altă zi,am fost la o cramă din județul Mureș în care am fost beneficiarii unor degustări extraordinare care la toată lumea le a plăcut vinul de acolo și chiar și povestea acelei crame și a vinului făcut de acolo povestită de gazda noastră care era un bun specialist probabil că somelier,un specialist în vinuri.Și în felul ăsta Revelionul într adevăr avea altă conotație,era ca o trecere mai spectaculoasă de la un an la altul,în care rămâneai cu niște amintiri frumoase.Sigur,altfel în anii în care nu aveai așa ceva,organizai ori la prieteni ori la tine organizai câte o petrecere,tot așa cu cunoscuți,cu prieteni, cu rude și petreceam trecerea dintre ani împreună ori în familie ori între prieteni ,tot așa cu masă bogată,cu ce aducea fiecare,cu dans,cu glume,cu jocuri,mai jucam,acum mai jucam și jocuri,jucam mimu’,în primul rând,eram mari amatori să jucăm mimu’,ne făceam..ne împărțeam în două tabere și ne amuzam teribil când trebuia să mimeze unul iar cealaltă tabără să ghicească,distracția era a celor din tabăra celui care mima care se distrau pe seama a ce încercau să răspundă ceilalți. Foarte amuzant,foarte plăcut,joc de societate și altă dată îmi aduc aminte am făcut într-o iarnă când era zăpadă am fost la nașii,la țară,la casa de la țară și era curtea plină de zăpadă și avea altă plăcere și mai ieșeai afară mai te umpleai de zăpadă,mai te plimbai. A doua zi pe laa.. printre casele de acolo cu mirosul ăla plăcut de aer curat și de lemn ars de la sobele vecinilor.
Vlad:Era o altă atmosferă.
Victor:Da,e frumos,îți dai seama și în general încercăm…anul ăsta am suferit cu pandemia asta,n-am mai fost plecați dar sperăm că o să treacă și o să reușim din nou să ne bucurăm și de revelioane și de alte ocazii de..excursii și de noi aventuri în lumea asta fascinantă.
Vlad:Da,sperăm să se schimbe totul cât de curând..
Victor:Să dea Dumnezeu.
Vlad:..dar până atunci vroiam să te întreb cum s au schimbat lucrurile după 89′ în privința echipamentelor media?
Victor:Aha. Cum să se schimbe?Nu numai radical,exponenția,pot să zic.O dată,a fost deschiderea către tot ce este echipament de calitate din lumea occidentală iar pe de altă parte alt factor determinant a fost,cum să zic eu,avansul rapid pe care l-a luat tehnica și tehnologia și noutățile apărute în domeniu.E,pe masură ce a trecut timpul,pe lângă ce am adus,ce s-a importat din ce era deja în Occident,din an în an din an în an apăreau noi aparate. A apărut Internetul ,a apărut…au apărut rețelele sociale ,a apărut WhatsAppu’ ,a apărut Facebooku’. Mă rog,pur și simplu ești ca un om legat la lumea internațională,la ora actuală,în care ai prieteni și pe dinafară,pe dinafara țării și înăuntru și te raportezi cu..cu viața la toate noutățile din ziua de azi.La început,prin 90′,încercam…. referitor la haine și la astea,la început încercam să ne adaptăm și să ne luăm lucruri cât mai la modă și cât mai frumoase față de ceea ce alt-dată găseam aici,aici nu găseai nici haine la modă,nici blugi nu găseai,nici tricouri inspirate sau frumoae,găseai lucruri așa,anoste. Ai noștri nu erau în stare să facă. Sigur,de la ei pe-astea le luai din ce aduceau mulți români care au plecat prin Turcia,prin țările astea să aducă fel de fel de..de..îmbrăcăminte(oftează) și tot mai mult,totmai mult au apărut magazine,au apărut fel de fel de firme în care puteai să te îmbraci exact ca în Occident.Bani să ai că în rest nu-i nicio problemă. Așa,ce să-ți mai zic?A,ca de exemplu,îmi aduc aminte un alt aparat pe care l am folosit prin anii 90′.. era la modă walkmanu’,care era propriu zis un mini casetofon în care băgai un fir în el în aparat și în partea ailaltă erau două căști mici mici care intrau..le băgai in ureche și în felul ăsta puteai să mergi oriunde cu el,cu aparatul ăsta mititel la tine și să asculți muzică sau puteai să asculți radio sau puteai să asculți altceva dar în general muzică și în felul ăsta,când aveai distanțe mari de parcurs prin metrou,prin mijloace de transport..înțelegi,îți pueaiwalkmanu’ și dacă aveai de mers jumătate de oră ascultai acolo,fără să deranjezi pe ceilalți,că asta era ideea să auzi doar tu.De multe ori te atenționa cineva că dacă dădeai prea tare se auzea și deranja lumea,chiar dacă se auzea așa ca în surdină,era neplăcut și atunci trebuia să-l dai cât…plus că-ți strici urechea dacă dai tare.Trebuia să dai moderat așa încât să auzi doar tu și să asculți.. ascultam muzică și modernă,țin minte că aveam o casetă cu PhilCollins,foarte reușită,foarte..melodii foarte populare atunci,era în 92′,așa,eram în Germania, lucram acolo și eram foarte..când aveam deplasările de la serviciu’ la casă ascultam 30 de minute-40 de minute la walkman și mai aveam și casete cu muzică clasică..muzică clasică sau prelucrări la pian a unor melodii clasice,dar într un ritm mai..maimodern.Mda.Și era foarte,foarte interesant,foarte plăcut. Sigur,moda a trecut,după aia au apărut,ceea ce eu nu am avut,ceea ce ai prins în ziua de azi,iPoduri,iPaduri,fel de fel de.. de fapt care se leagă de telefoanele mobile,oarecum. Mda. Ce mai îmi aduc aminte și pot să-ți povestesc așa cu amuzament în armată. În 1979,până în 80,am făcut armata aici lângă București,de fapt în București,pe șoseaua Olteniței,la un regiment de infanterie într-o baterie de tancuri.E, și,ca sa nu ma plictisesc sau când aveam noi liber după-amiezele,am zis întâi să mi iau un tranzistori.Era o modă atunci cu tranzistoare,adică un radio mititel,cât palma și chiar și mai mic,la care tu dădeai drumul și ascultai ceea ce prindeai:Radio România Unu și încă câteva posturi românești și chiar și străine.Ascultai muzică în principiu dar și știri. Duminica ascultai ,,Fotbal minut cu minut”,era o emisiune a lui Minoiu,mi-aduc aminte Minoiu era coordonatorul din studio;Ascultai în general ce se dădea la radio,în felul ăsta nu mai stăteai în armată în altă..aveam televizoare, îmi aduc aminte,doar..acolo trebuia să urmărești programele astea care se dădeau și care erau..n-aveai mare lucru de văzut,ți-am povestit. În ’78,’79,’80 și-atunci mai aveam un walkman de ăsta,pardon,un tranzistor,care,vreau să spun că toată armata deși erau..fel de fel de condiții unde să îl pui,unde să îl ții și așa mai departe,a rezistat. Ca amuzament,vreau să spun că eu cu..la petreceri,așa cum știi și tu mai fac fel de fel de tombole cu ghicitori.Scriu ca un fel de ghicitoare pe spate,pe spatele unei cărți poștale și în funcție de ce.. ce ai tras și ce ghicești acolo primești un obiect.
Vlad:Da,un joc fain pentru familie.
Victor:Mda și la Revelion 2000,când am fost la Pepenica la munte unde era și nașa cu nașul me,Dumnezeu să-l ierte,nașii Cristinei și cu una și nașii noștri,Cristina și Silviu,am făcut tot așa o tombolă cu fel de fel;în care am pus obiecte fără nicio valoare,erau niște ilustrate simple iarr,chipurile,cel mai important obiect era..și l am anunțat,era un radio tranzistor(râde).Dar de fapt era acest tranzistor din armată,deci îți dai seama ,după,după 20 de ani..zăcuse pe acolo prin casă și când am făcut eu tombola ,,ia zic mă să-l pun și pe ăsta la tombolă să ne distrăm să vedem cine câștigă. E,a fost simpatic Silviu că avea și copiii și pe Cristina zic,,aa,noi suntem patru,trebuie să câștigăm și până la urmă,într adevăr,ei l-au câștigat dar cum el era,săracu,atât de obosit după ani și ani,cum l-a atins așa a ieșit carcasa aia care e din spate(râde)și..
Vlad:S-a stricat imediat.
Victor:..nu s a stricat dar Silviu a crezut că e unul solid și când a văzut că i se desface în mâna lui,am râs cu toții de ne am prăpădit de râs, cu celebrul tranzistor dar care și atunci încă funcționa cu două baterii,mergea perfect.Mda.Așa,după aia, în privința aparatelor sau..vreau să spun că atât la nunta mea,cu maică-ta din 1995,cât și la botezul tău din 2000,trebuia cineva să ne facă fotografii și filmări ca să ne rămână amintirile. E,vreau să spun că între timp apăruseră firme. Firme specializate în filmării și fotografieri,care..pe care le contactai, îți spuneau cât durează și ce preț au și veneau și-ți făceau filmarea,filmarea era cu niște aparate de filmat mari pe vremea aia tot așa se puneau pe umăr dar aveau înăuntru celebrele casete video,adică băgai caseta video goală și începeai să înregistrezi.
Vlad:Aha.
Victor:Și în felul ăsta înregistrai toată..noi așa ne-am înregistrat nunta și la fel și la botezul tău am chemat pe cineva care a înregistrat pe bani.
Vlad:Erau pe bandă,cum ar veni,nu?
Victor:Erau pe bandă,da,și-mi aduc aminte cu Anca a venit ea și mi-a cerut și i-am dat această bandă video pentru că vroia să o aibă ca amintire pe buni,pe bunica ta și s -a dus la un centru d-ăsta foto video,nu mai știu de unde și a transformat imaginea de pe banda video într-o, a pus-o pe un dvd.Ca în felul ăsta să aibă băgând dvd-ul în laptop se poate viziona la fel nunta. Adică n-a copiat caseta ca să o bage într un video player, înțelegi?Că nu mai era..acuma toată lumea are calculator,laptop,telefon mobil și cu astea ne..d-astea ne folosim pentru a avea înregistrări audio,înregistrări video.Tuchiar..tu însuți acum înregistrezi ce vorbim noi,ajutat de un telefon mobil.
Vlad:Corect,într-adevăr sunt alte modalități mult mai..
Victor:Mult mai avansate.
Vlad:Mai ușoare.
Victor:Mai ușoare și nu ai nevoie de atâta aparatură.Mda.Și uite așa,cu transformările în ani a ceea ce putem numi aparatură media. Anii trec și tehnologia a avansat extraordinar și într un ritm infernal.
Vlad:Și o să tot avanseze.
Victor:Și e posibil să apară și încă noutăți,nu știu ce noutăți mai pot apărea dar uite că tot mai apăr.
Vlad:Păi poate nici atunci,cred că pe vremea aceea când au apărut..au apărut telefoanele mobile chiar nu te-ai fi gândit ca să apară prea curând.
Victor:Daaa,era un vis ăsta,ca ala Jules Verne știi…
Vlad:Sau aparatele foto atât de performante,aparate video,camere video.
Victor:Exact,da.Acuma cu un aparat mititel poți să filmezi orice.
Vlad:Nu mai spun că unele telefoane acum au camere performante aproape cât un un aparat video.
Victor:Da,exact. Chiar dacă e mică are performanțe în privința clarității și a imaginii și a sunetului,formidabil.Cam asta e.
Vlad:Eu..noi am vorbit înainte să înregistrăm.Însă vreau să te întreb și acum dacă îmi dai acordul de a face public acest interviu?
Victor:Da,cu mare plăcere.Sper să-ți folosească!
Vlad:Da și îți mulțumesc tată că ai luat parte la acest proiect,chiar am aflat multe informații și mulțumim că ne-ai împărtășit și nouă o parte din experiența ta de atunci..
Victor:Cu dragă inimă!
Vlad:Și sper să lucrăm și la alte proiecte pe viitor împreună că îmi face mare plăcere!
Victor:Și mie și mă bucur să te ajut ori de câte ori pot.
Vlad:Mulțumesc mult,tată.
Victor:Cu drag.
Vlad:Salut!
Victor:Pa!
