SEMNAL M – „Mai avem multe de făcut“ (1980)
Joe Gaspar – voce, Marius Pop – chitară & aranjament, Raul Kușak – claviaturi, Florin Barbu – bass, Flavius Hosu – tobe
Gabi Pipai Andrieș – mixaj audio, Iulian Vrabete – producție muzicală, Bogdan Sterpu & Doru Rocker Ionescu – producție video
Piesă cu care SEMNAL M a apărut pe celebrul disc în concert „Club A“, în urma participării la festivalul – concurs cu același nume, ultimul de până la Revoluție. O apariție a grupului clujean în mare formă, care a primit atunci Premiul I pentru compoziție. Pe de altă parte, singura formație descoperită în Arhiva Multimedia TVR cu o înregistrare de la Sala Palatului, din 1981, o adevărată arenă a leilor atunci; un fragment, bun și acela:)! Pentru o vedere panoramică asupra scenei (hard) rock românești, în preajma cutremurului… muzical din 1977 (e vorba de fuga PHOENIX) au apărut (sau au reapărut – cazul ROȘU ȘI NEGRU, reinventat de Liviu Tudan după plecarea fostului lider Nansi Brandes, în 1975) SEMNAL M și COMPACT la Cluj, IRIS și HOLOGRAF la București, toate în momentul saltului în prima ligă în 1981. Mai puțin SEMNAL M, care erau deja, un urcuș fulminant încă din anul debutului de la Costinești!
Piesa aparține deopotrivă celui de-al doilea disc LP – „Cântece transilvane“ – apărut în același an, pe care există super-hitul „O roată de foc“ (sunt destule altele mai cunoscute, dar aceea a fost lovitura hard SEMNAL M!). O formație care a strâns în acei ani spuma instrumentiștilor clujeni, în condițiile în care existau deopotrivă EXPERIMENTAL Q2 ori MODAL Q, trupe premiate în 1979 și 1981 la același celebru festival. Nu am apucat să îl cunosc personal pe marele Iuliu Merca, a plecat la cele veșnice în 27 iulie 1999, după o boală care nu l-a speriat: în timpul unei serii de concerte pe litoral, așadar în zona în care SEMNAL M debutase cu mare succes, în 1977! Interviurile cu celălalt lider al trupei, basistul și solistul vocal Ștefan Boldijar, cu regretatul baterist Francisc Solomon, ori cu Florin Ștefan (chitaristul adus de Iuliu Merca alături de el) și bateristul Fane Nagy (din generația următoare) au făcut deliciul celor două emisiuni „Integrala Remix“ din mai 2008, pentru că Muzicianul Iuliu Merca a fost dublat de un om plin de spirit. În cartea „Timpul Chitarelor a la Cluj“ ori în „Club A – 42 de ani“ sunt câteva povești hazlii, dacă nu antologice.
Despre momentul apariției piesei propuse de Rockul Carantinei, Ștefan Boldijar își amintea: „Au venit instrumentişti noi, faini, a venit Ghiţă Ciolac la orgă, Salamon Francisc s-a întors din armată direct la tobe, foarte rock, iar instrumentele alea bune începuseră să sosească încă de cu doi ani înainte: Fender, Marshall, orgă Hammond – ne-am trezit cu un sound adevărat. Am avut şi prima sală de repetiţii, acolo s-a făcut de fapt discul. Ne-a marcat sunetul acela nou; erau căutări, aşa au ieşit melodii aparte ca «Primăvara românească», «O roată de foc» (piesă rock foarte bună). «Mai avem multe de făcut», cu mai multe părţi…”
Deși nu are încă statuie (în ciuda eforturilor lui Fane Nagy), Iuliu Merca a fost respectat încă de când făcea pereche cu Sorin Tudoran, în CHROMATIC GRUP. Cu MONDIAL a aflat și mai multă lume de el, apoi avea să se identifice cu SEMNAL M (trupă ajunsă în anii 80 la un maximum de popularitate, comparabil doar cu ROȘU ȘI NEGRU – vorbesc aici de aria pop-rock, cu un stil pe care regretata Daniela Caraman Fotea îl categorisise middle-of-the-road). Când e vorba de remake-uri ale rockului românesc, mă gândesc automat la un Festival național de creație „Iuliu Merca” filmat prin 2003, a cărui semifinală de la Cluj a fost și cea mai puternică, deloc întâmplător pentru influența pe care a exercitat-o muzicianul în Transilvania, dar și pentru creuzetul de trupe apărute după Revoluție sub Feleac. Grupurile participante au avut de prezentat câte o piesă proprie şi o compoziţie SEMNAL M, dar prelucrată în stilul fiecăreia. Atâta risipă de creativitate s-a resimțit încât, la final, juraţii aveau lacrimi în ochi, ascultând actualitatea unor compoziţii din alt veac, cu o nouă viață… chiar și fără statuie!
Pentru a cânta partitura unei voci blues (electric) cum poate nu a existat alta în România predecembristă, l-am provocat pe basistul solist Joe Gaspar ex QUO VADIS din Timișoara, cunoscătorii știu de ce. Nu e partitura cea mai solicitantă, ca să-i pună plenar vocea în evidență, dar n-am găsit altă rimă… Am avut privilegiul să-l urmăresc pe Joe cu propriu-i grup în concert la Ottawa, unde e stabilit de mulți ani; este un muzician respectat în tot Quebec-ul, cântă cu mai multe găști, inclusiv la claviaturi. Dacă regretatul George Ciolac era cunoscut cu tot cu Hammond-ul său, primul gând pentru partitura de claviaturi m-a dus la Raul Kușak; pe el îl cunoașteți prea bine din atâtea ambianțe (eu am trăit pe viu trei Concerte pentru sintetizator și răsărit de soare, la Vama Veche și Jurilovca, ce să mai zic… doar faptul că în grila de primăvară „Remix” de la TVR 3 aveam de difuzat un portret al său, însă a venit criza. Dar va trece:)! Culmea, Raul și Joe au cântat în tinerețe împreună (sunt amândoi din Zalău), așadar va fi o revedere… stil Rockul Carantinei – de departe, dar aproape! La tobe l-am găsit disponibil cu tot ce-i trebuie (pentru că aceasta a rămas marea problemă a proiectului: înregistrarea tobelor!) pe Flavius Hosu de la PHOENIX, juniorul intrat de mult în liga seniorilor! La bass, unu dintre instrumentiștii mei favoriți din anii 90 – Florin Barbu „X-Bass”, intrat într-un nemeritat con de umbră, cred că din voința sa (la propriu și la figurat, cum se vede și în videoclip).
L-am lăsat la final pe chitaristul Marius Pop, venit dinspre tinerețea progressivă orădeană spre pop-rock (SMILEY), dar și fusion (M-THEORY), unul dintre cei mai creativi muzicieni rock ai momentului, cu numeroase și varii colaborări, inclusiv internaționale… Am o amintire cu el (ei, am mai multe) care nu se uită ușor: Era finala celei de-a treia ediții a concursului internațional „Ziua Chitarelor”, la Teatrul Bulandra, sala Izvor. Marius câștigase locul al II-lea la ediția precedentă, acum cânta în gală – ocazia ideală să lanseze primul disc M-THEORY. În paralel cu echipa de filmare, în spatele sălii, se juriza aprins (erau tot felul de grei, între care Stu Hamm, Jennifer Batten ș.a.). Pe scenă, trupa a început probele. În acel moment, larma din juriu s-a estompat și unul dintre jurați – poate Jennifer, nu mai rețin – a venit să mă întrebe, siderat și contrariat, cine e chitaristul de pe scenă și de ce nu a fost în concurs… De la „șeful de proiect”Marius Pop a plecat și direcția remake-ului SEMNAL M – „Mai avem multe de făcut”, o mutare stilistică care surprinde și arată câtă viață poate avea o compoziție din alt veac, în 2020… Și câte nu mai avem, încă, de făcut!
Semnal M in studio 
Semnal M disc