Amfiteatru

Amfiteatru Revistă literară și artistică editată de Uniunea Asociațiilor Studențești din Republica Socialistă România. De la numărul 1/1974 devine Revistă literară și artistică editată de Uniunea Asociațiilor Studenților Comuniști din România.

• Apare lunar, are 12 pagini, costă 1 leu;
• Revistă literară și artistică editată de UASCR;
• Redacția: cod 70761, București, B-dul Schitu Măgureanu nr. 9, tel.: 135320;
• Fac abonamente pe 1 an de zile;
• Publică poezii, articole social-politice, fotografii, desene, picturi, articole despre literatură, fotografii de sculpturi, reportaje despre unele orașe, proză scurtă, cronici literare, despre scriitori, despre cultură, traduceri;
• Există și o rubrica Convorbiri colegiale, în care poeta Constanța Buzea răspunde la poeziile trimise de cititori;
• Publică: Constanța Buzea, Simelia Redlow, Mircea Florin Șandru, Ion Cristoiu, Cornel Nistorescu, M. N. Rusu, Dinu Adam, Katia Fodor, Ioana Coltogeanu, Grigore Arbore, Ioan Buduca, Stelian Neagoe, Octavian Știreanu, G. Popescu

---

Revista Amfiteatru a fost înființată la București la 1 ianuarie 1966. A apărut lunar, cu mențiunea Revistă literară și artistică editată de Uniunea Asociațiilor Studențești din Republica Socialistă România, fiind organul de presă al cenaclului „Junimea”, condus de George Ivașcu.

Cea mai prestigioasă perioadă a revistei a fost între anii 1966 și 1968, când la conducere se afla Ion Băieșu, secondat de Adrian Păunescu și Fănuș Neagu.

În perioada 1967-1970, Ana Blandiana a scris lunar în revista Amfiteatru o rubrică de eseuri despre poeții morți tineri, sub genericul Pururi tânăr, înveșmântat în manta-mi.

După evenimentele din Cehoslovacia, din 1968, care au pus capăt Primăverii de la Praga, revista a fost reorganizată, deoarece se considera că revista nu și-a atins scopul educativ, conform voinței ideologilor. La conducerea revistei a fost numit Gheorghe Achiței, și, chiar de la primul număr din 1969, se precizează Opțiunile fundamentale: Amfiteatru „își propune să devină, mai mult decât până acum, o revistă de atitudine marxistă în problemele de cultură din țara noastră”.

De la numărul 1/1974 devine Revistă literară și artistică editată de Uniunea Asociațiilor Studenților Comuniști din România.

---

În ’75 s-a produs o mutaţie la nivelul propagandei de partid. De revistele studenţeşti se ocupa, răspundea, din capul locului, un secretar cu propaganda al C.C. P.C.R, deci, al partidului, nu doar la nivel studenţesc, căci exista şi U.A.S.C.R..-ul, Uniunea Asociaţiilor Studenţilor Comunişti, care, în principiu, ar fi trebuit să depindă de Comitetul Central al U.T.C.-ului. În realitate, de revistele studenţeşti răspundea un secretar al Partidului numit la acea vreme: Cornel Burtică. Acesta a fost schimbat cu Popescu Dumnezeu, iar Burtică trecut rector la Ştefan Gheorghiu, deci pe o poziţie marginală şi cu aceeaşi ocazie s-a produs fuziunea între cele două redacţii: Amfiteatru/Viaţa Studenţească. Aşadar, cele două publicaţii au fost unite şi de unde Revista Amfiteatru îl avea director pe Gheorghe Achiţei, care era şi rectorul Institutului de Arte Plastice, au rămas cu un singur redactor-şef care era la acea oră Nicolae Dan Fruntelată şi care fusese şi redactorul-şef de la Viaţa studenţească, practic, în acest fel, Revista Amfiteatru devenind supliment al Vieţii studenţeşti. Viaţa studenţească era revistă săptămânală, iar Amfiteatrul apărea o dată pe lună, era mensual. Această schimbare s-a manifestat şi în politica editorială. După comasarea cu Viața Studențească s-a shimbat și formatul, de 16 pagini, Amfiteatrul a trecut la 32 pentru că era deja supliment de cultură. (..)

În realitate, revistele studenţeşti erau în special nişte vectori literari. Adică, pe acolo treceau cei care, fie debutaseră în reviste şcolare, fie debutau propriu-zis în presa studenţească, exersând implicit o viaţă redacţională care mai apoi se transforma în carieră profesională. Eventual! pentru cei care urmau facultăţi umaniste îndeosebi asta reprezenta și o formă de a-şi putea găsi un loc sub soare într-o lume destul de complicată din punct de vedere al repartiţiilor. Mulţi îşi orientau existenţa şi activitatea studenţească în special în zona aceasta, adică centrul de greutate al vieţii lor studenţeşti era pe legătura cu redacţiile revistelor studenţeşti şi cu activitatea pe care o desfăşurau acolo pentru că erau reviste ce se făceau strict prin voluntariat, cu excepţia Amfiteatrului şi Vieţii studenţeşti care aveau redacţiile salariate, deci existau angajaţi în redacţii. O pagină de poezie, la Amfiteatru se plătea cam 1200-1500 de lei, iar o pagină dublă putea ajunge pînă la 2500 de lei. Pentru o singură poezie se plătea cam 50-80 de lei. La revistele literare consacrate nu se plăteau colaborările neapărat mai bine, din cîte îmi aduc aminte. Proza și cronicile aveau alt regim, nu mai țin minte, dar cred ca se plăteau în funcție de numărul de pagini – pentru o pagină și jumătate (adică vreo 3000 de caractere – doar că atunci se dactilografia, că nu erau computere) se plătea între 150-200 de lei, dar, în toate cazurile, depindea și de notorietatea autorului sau relația acestuia cu conducerea publicației. – Simona-Ioana Cucuian, Interviu cu Dinu Adam, ecreator.ro, 14 Iulie 2017

• 

•