Viaţa studenţească | PostModernism Museum

Revista Viața Sudențească era revista Uniunii Asociațiilor Studenților Comuniști din România

Are 16 pagini, costă 1 leu;
Revistă a UA Studenților din România;
Apare săptămânal;
Redacția. Cod 70761, București, jud. Ilfov, Bd. Schitu Măgureanu, nr. 9, tel.: 135320;
Fac abonamente;
Publică poezii, activități ale studenților, examene, cronici sportive, despre învățământ, politică, știință și tehnică, cultură, interviuri cu oameni de seamă, mișcări de tineret, fotografii, despre admitere, despre vizitele lui Nicolae Ceaușescu;
Redactor-șef: Stelian Motiu;
Redactor-șef adjunct: Ion Cristoiu;
Secretar responsabil de redacție: Mihai Tatulici;
Redactori: Cristian Necheș, Anca Matei-Săvulescu, Mircea Florin Șandru, Marian Grigore, Octavian Stireanu, Dinu Flămând, M.N. Rusu, Ion Segărceanu;
Reportaje: Ioan Budura, Cornel Nistorescu, Sorin Roșca Stănescu (foileton); Petre Brașoveanu; fotoreportaje – Emil Cojocaru;
Există rubrica “Ecuații” (pag. 2) a lui Solomon Marcus;
Are rubrica “Preuniversitaria”, pentru cei interesați de concursul de admitere în învățământul superior;
Despre brigăzi artistice studențești, activități culturale, patriotice, studențești;
Are rubrica “Sintagme”, critică (de obicei, din viața literară); cronici de cărți;
Au ultima pagină de sport (în special fotbal, despre echipele studențești).

„UASCR-ul însă avea, era patronul, editorul Vieţii Studenţeşti şi revistei Amfiteatru, celor două reviste, iar pe plan local, editorul – editorul fiind cel care dădea banii şi comanda editorială – erau totuşi Comitetele, Consiliile UASCR pe centrele universitare respective. Exista sigur, la nivel de UASCR, o coordonare a acestor reviste studenţeşti de către secţia de propagandă şi presă a UASCR, a Consiliului UASCR de la nivel central, dar coordonarea directă şi finanţare de la buget erau în patronajul, în subordinea Consiliilor Locale, deci Consiliilor pe centrele universitare. Ele finanţau aceste reviste care, sigur, nu erau pe profit, se făcea un buget, un plan de cheltuieli dar şi de pierderi prin bugetul anual, şi aceste Consilii pe centre universitare, de fapt din punct de vedere statutar direcţiile, secţiile de propagandă şi agitaţie însă, în realitate, preşedintele pe centru universitar era cel care coordona aceste reviste studenţeşti. Ele erau foarte importante în structura de îndrumare a studenţilor şi tineretului de către partid, încât responsabilitatea până la urmă era a preşedintelui pe centrul universitar şi, în cele mai multe cazuri, chiar a celor de la Comitetele Judeţene UTC. Deci, revistele studenţeşti , pe plan local – mă refer la centrele universitare – erau foarte importante pentru un control bun politic al partidului.” – Simona-Ioana Cucuian, Interviu cu Ion Cristoiu, ecreator.ro, 27 Iunie 2017 ecreator.ro

Eseistul și istoricul Sorin Antohi reține participarea lui Nicu Ceaușescu la decernarea premiilor revistelor studențești:

„A doua întîlnire s-a ţinut la Bucureşti, la decernarea premiilor Amfiteatru/Viaţa studenţească, cu participarea lui Nicu Ceauşescu. Am primit atunci un premiu pentru eseu, care venea şi cu 3.000 de lei, un salariu lunar bun în epocă. Şi acesta era un semn de solidaritate şi simpatie din partea echipei Moţiu, apreciat de mine ca atare.” – Sorin Antohi, Dialog: egoistorie, microistorie, istorie în Literatură, arte, idei în Alma Mater / Dialog (1969-1990). Indice bibliografic, Aurelia Stoica, coord., Editurii Universităţii „Al.I. Cuza” din Iaşi, 2005, pg. 23

„Practic, în acelaşi timp, mai trebuie spus că la nivelul centrelor universitare mari funcţionau subredacţii ale Vieţii Studenţeşti. Deci Viaţa Studenţească era o publicaţie centrală, dar care avea şi nuclee în Iaşi, Cluj, Timişoara, cum ar veni o reţea de corespondenţi în teritoriu şi aceste subredacţii furnizau în acelaşi timp şi materialul uman, nu numai materialul publicistic pentru Amfiteatru şi Viaţa Studenţească astfel încât tinerii care debutau, se afirmau, îşi dovedeau talentul pentru viaţa de redacţie, după absolvirea facultăţii, în loc să se ducă să lucreze la ţară sau să se înşurubeze într-un cătun uitat de lume ca profesor de maşini agricole şi de educaţie fizică erau preluaţi de redacţia centrală, care şi ea, din când în când, îşi împrospăta „şeptelul” ca să spun aşa.
Relaţia între redacţia centrală şi subredacţiile teritoriale nu era de subordonare sau mai exact, în termenii epocii, nu exista o directivare a activităţii pe care o desfăşurau aceste „apendice”. Fiecare făcea ce îi trecea prin minte şi ce credea că e util pentru afirmarea centrului său universitar şi în plus ei recrutau colaboratori dintre cei mai buni, în special pe domeniul literar. De exemplu, cei care erau în subredacţia de Iaşi erau în acelaşi timp implicaţi şi în Opinia ori Alma Mater. Şi, cum arătam, nefiind slujbe permanente şi salariate, sigur că subredacţiile, în general, mai primeau un soi de bonusuri, de prime de colaborare în funcţie de activitatea pe care o desfăşurau, dar asta nu putea să asigure o existenţă chiar dacă, să zicem, studentul avea şi bursă şi atunci el colabora şi la revistele literare locale. Deci exista o osmoză între, să zicem, literatura pe care o cultiva şi o propuneau revistele literare studenţeşti cu peisajul literar local. De exemplu, Mihai Dinu Gheorghiu era şi în subredacţia Vieţii Studenţeşti la Iaşi, era şi redactor-şef adjunct sau secretar de redacţie la Alma Mater, dar avea şi rubrică de critică literară pentru cartea de debut la Convorbiri Literare. În paralel, deci, în oglindă, la Cluj, exista grupul Echinox care reuşise sa-şi promoveze revista şi care se vindea la chioşc alături de România literară, de Luceafărul, de Viaţa Românească, deci era o revistă pe care o căutau cititorii. Se făceau chiar şi abonamente. Echinoxul era o revistă care reuşise să se autosubvenţioneze, să-şi plătească colaborările. Cum spuneam şi Viaţa studenţească şi Amfiteatru, care aveau redacţiile salariate, se vindeau tot la chioşc, se făceau abonamente, erau citite tot de oameni care fie urmau să aibă legătură cu mediul studenţesc, fie păstrau legătura cu mediul studenţesc, dar Amfiteatrul era o revistă de cultură cu un nivel foarte ridicat.” – Simona-Ioana Cucuian, Interviu cu Dinu Adam, ecreator.ro, 14 Iulie 2017

Paul Nancă, redactor șef Convingeri Comuniste își amintește:

La Viața Studențească, era redactor-șef Stelian Moțiu, a murit, Dumnezeu să-l ierte, și Ion Cristoiu – adjunct -, şi Mihai Tatulici, secretar general de redacție. Între numele importante lansate acolo, mi-l aduc aminte pe Cornel Nistorescu.” – Simona-Ioana Cucuian, Interviu cu Paul Nancă, 28.06.2017 ecreator.ro